Titus Tobler | |
---|---|
limba germana Titus Tobler | |
Data nașterii | 25 iunie 1806 [1] [2] |
Locul nașterii | |
Data mortii | 21 ianuarie 1877 [1] [2] (în vârstă de 70 de ani) |
Un loc al morții | |
Țară | |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Titus (Titus) Tobler (25 iulie 1806, Stein - 21 ianuarie 1877, München) - medic, folclorist, om politic, lingvist și explorator elvețian al Palestinei .
Titus Tobler s-a născut în cantonul Appenzell Ausserrhoden dintr-un pastor protestant. A absolvit școala cantonală din Trogen, apoi a studiat medicina la Zurich, Viena, Würzburg și Paris. Din 1827 a practicat medicina la Teufen. Pe lângă activitățile medicale, a ocupat un mic post guvernamental în canton și s-a angajat și în filologie și jurnalism. În 1834 a părăsit Teufen și a lucrat ca medic în diferite sate din Appenzell. În 1840 s-a stabilit în Horn (Thurgau) pe lacul Constanța, unde a devenit medic balnear; în 1854 a fost ales cu succes în parlamentul elvețian și a păstrat mandatul până în 1857. Prin eforturile sale, Vinerea Mare a devenit sărbătoare publică în toate cantoanele reformate. În 1871 s-a pensionat și s-a mutat din Lacul Constanța la München, unde a locuit până la sfârșitul vieții, făcând cercetări științifice. În testamentul său, el a ordonat ca trupul său să fie îngropat în Wolfhalden.
Tobler a studiat folclorul elvețian și diverse dialecte locale, dar este cel mai bine cunoscut pentru călătoriile sale în Est, în Palestina (în 1835, 1840, 1857 și 1865). Acolo a efectuat o varietate de cercetări și a publicat lucrări științifice pe baza fiecăreia dintre călătoriile sale, ceea ce i-a câștigat în scurt timp reputația de cel mai mare specialist al Elveției în Palestina. În plus, a făcut călătorii în bibliotecile Europei, în care a fost angajat în căutarea literaturii despre Palestina. În timpul ultimei sale călătorii în Orientul Mijlociu, expediția sa, din cauza izbucnirii epidemiei de holeră, nu și-a putut atinge obiectivele.
Lucrări principale: „Die Hausmutter” (1830); „Appenzellerischer Sprachschatz” (Zurich, 1837); „Betleem în Palästina” (Sf. Gallen, 1849); „Golgatha” (St. Gallen, 1851); „Topographie von Jerusalem und seinen Umgebungen” (Berlin, 1853-54); „Denkblätter aus Jerusalem” (Constantinopol, 1853); „Bibliographia geographica Palaestinae” (Leipzig, 1867); „Descriptiones terrae sanctae ex saeculo VIII, IX, XII et XV” (Leipzig, 1874).
Dicționare și enciclopedii |
| |||
---|---|---|---|---|
|