Examinarea este o acțiune de investigație menită să stabilească prezența sau absența pe corpul uman a unor trăsături distinctive speciale, urme ale unei infracțiuni sau vătămări corporale. Poate fi efectuată și pentru a identifica starea de ebrietate sau alte proprietăți și semne care sunt importante pentru un dosar penal. Examinarea este posibilă atât în etapa cercetării preliminare, cât și în timpul cercetării judecătorești și este reglementată de articolele 179 și, respectiv, 290 din Codul de procedură penală al Federației Ruse .
O examinare ca acțiune de investigație nu trebuie confundată cu o examinare și cu o „examinare medico-legală” (aceasta din urmă este un concept învechit; din 2007, se efectuează o „examinare medico-legală” a victimelor, acuzaților și a altor persoane . 1] ).
Importanţa unei astfel de acţiuni de anchetă este subliniată de faptul că legiuitorul permite producerea acesteia chiar înainte de începerea unui dosar penal.
Temeiurile de fapt ale examinării sunt probele cuprinse în cauză și alte date (inclusiv date de percheziție operațională) care indică posibilitatea depistarii pe corpul învinuitului (suspect, victimă, martor) a urmelor unei infracțiuni, vătămări corporale sau alte semne speciale care contribuie la identificarea lui, precum și identificarea altor proprietăți și semne care sunt relevante pentru caz (inclusiv starea de ebrietate alcoolică, narcotică și alte toxice).
Temeiul legal al examinării este decizia unei persoane competente (investigator, solicitant, precum și instanță) cu privire la desfășurarea examinării.
Căutarea obiectelor, al căror scop este examinarea, poate fi efectuată exclusiv asupra corpului uman. Dacă este necesar să se examineze cavitățile corporale, precum și să se stabilească semne similare pe haine, obiecte personale și documente, în loc de o examinare, ar trebui efectuată o percheziție personală .
Examinarea are ca scop detectarea unor astfel de semne speciale la o persoană, cum ar fi: consecințele amputării, defecte ale părților corpului, mutilări, răni, negi, semne de naștere, cicatrici, cicatrici, tatuaje, înțepături, caracteristici ale mișcării corpului, chelie, chelie imbricată, asimetria feței, ochi multicolori, defecte de vorbire.
În timpul examinării, pot fi identificate urme ale unei infracțiuni precum: vătămări corporale, pete (rămășițe, particule, microparticule) de sânge, urină, fecale, material seminal, salivă, praf de pușcă și alte substanțe și compuși. De regulă, specialiștii clasează ca vătămări corporale împușcate, înjunghiere și alte răni, vânătăi, vânătăi, abraziuni, zgârieturi, arsuri, degerături, consecințe ale șocurilor electrice, mușcături, răni cauzate de animale și insecte, răni de natură traumatică, daune la sănătatea cauzată de expunerea victimei la diverși factori, lacrimare și substanțe și compuși iritanti.
Ca și alte semne ale unei persoane, diverse date antropometrice, caracteristici ale aspectului exterior al unei persoane, părți ale corpului acesteia, orice alte semne ale acesteia (vârsta, forma și culoarea feței, ochilor, părului) și alte informații relevante pentru cauze penale se disting.
O examinare se efectuează numai în acele cazuri în care detectarea semnelor și urmelor indicate nu necesită efectuarea unei examinări medico-legale.
Un audit poate fi efectuat în legătură cu:
Examinarea persoanelor care nu au statutul specificat este inacceptabilă. Examinarea victimei, martorul poate fi făcută numai cu acordul acestuia, cu excepția cazurilor în care această acțiune este necesară pentru verificarea mărturiei sale.
Dacă examinarea este însoțită de expunere, atunci numai un investigator sau un ofițer de interogatori de același sex cu persoana examinată, sau un medic, o poate conduce. Fotografiarea (filmare video, filmare) a unei examinări cu expunere este permisă numai cu acordul persoanei examinate.
Examinarea nu necesită participarea obligatorie a martorilor care atestă , însă anchetatorul are dreptul de a-i invita (în timpul unei examinări cu expunere, martorii care atestă trebuie să fie și de același sex cu persoana audiată).
Efectuarea unui sondaj pe timp de noapte este permisă numai în cazuri de urgență [2] .
Se poate efectua o examinare pentru a identifica starea de ebrietate, in timp ce natura intoxicatiei probabile si cauzele acesteia nu sunt reglementate de lege. Deoarece intoxicația în sens larg poate fi cauzată de alcool, substanțe și lichide care conțin alcool, droguri, narcotice și psihotrope, substanțe toxice, factori patologici, în unele cazuri doar un medic calificat poate determina natura și gradul de intoxicație, ceea ce poate necesita condiții speciale, medicamente și echipamente. Totodată, dacă examinarea este efectuată exclusiv de investigator, pe baza naturii activității cognitive a examinării, în astfel de cazuri se utilizează tehnica observației și metoda organoleptică.
O examinare obligatorie poate fi efectuată în lipsa consimțământului voluntar al persoanei pentru examinarea corpului său și, dacă este necesar, însoțită de suprimarea rezistenței din partea persoanei examinate. În același timp, sunt inacceptabile acțiunile care degradează demnitatea persoanei examinate sau creează un pericol pentru viața sau sănătatea acesteia.
Într-o ședință de judecată, examinarea se efectuează pe baza unei hotărâri (rezoluții) instanței.
Examinarea unei persoane, însoțită de expunerea acesteia, se efectuează într-o cameră separată de către un medic sau alt specialist care întocmește și semnează procesul-verbal de examinare, după care persoanele menționate revin în sala de judecată. În prezența părților și a persoanei examinate, medicul sau alt specialist informează instanța despre urmele și însemnele de pe corpul persoanei examinate, dacă este cazul, și răspunde întrebărilor părților și judecătorilor. La materialele cauzei penale se anexează certificatul de examinare [3] .