Walter Fitz-Alan

Walter FitzAlan ( ing.  Walter fitzAlan ; d. 1177 ) este un cavaler anglo-normand de origine bretonă , primul Lord Steward ereditar al Scoției , fondatorul familiei nobiliare scoțiane a Stuarts , mai târziu regii Scoției și Angliei .

Biografie

Originea și migrația în Scoția

Walter a fost unul dintre fiii mai tineri ai lui Alan Fitz-Flaad , Lordul Oswestry și Aveline de Hesden. Tatăl lui Walter provenea din Bretania , dintr-o familie de senescali ereditari ai lorzilor din Dole . La începutul domniei lui Henric I, Alan Fitz-Flaad s-a mutat în Anglia , unde a primit o serie de terenuri în Shropshire și în alte comitate și Castelul Oswestry de la granița cu Țara Galilor . După moartea lui Alan în jurul anului 1114, fiul său cel mai mare, William Fitz-Alan, a moștenit proprietățile sale de pământ , care a devenit fondatorul familiei nobile engleze Fitzalans , mai târziu conții de Arundel . Se pare că Walter nu a moștenit nicio proprietate semnificativă și la mijlocul anilor 1130 a intrat în serviciul regelui scoțian David I. Se știe că deja în 1136 a vizitat Scoția [2] . Probabil, apropierea lui Walter FitzAlan de David I s-a datorat în mare măsură faptului că Walter, la fel ca fratele său William, au fost susținători ai împărătesei Matilda la izbucnirea războiului civil din Anglia în 1135-1154 , iar regele scoțian în această perioadă a fost lider de facto al partidului ei din Insulele Britanice .

Lordul Steward și formarea domniei Stewarts

În 1136 sau 1137, David I l-a numit pe Walter FitzAlan ca administrator ( seneschal ) al curții regale. A fost unul dintre cele mai înalte posturi din administrația regală scoțiană, deținătorul căruia era responsabil de gestionarea serviciilor palatului și de stăpânirea coroanei. Walter a primit, de asemenea, terenuri întinse în partea de sud-vest a țării: Renfrew , Paisley , Pollock și alte posesiuni în valea Clyde , aproximativ corespunzătoare comitatului de mai târziu Renfrewshire , precum și Innerwick în East Lothian [3] . Mai târziu, partea de nord a orașului Kyle a fost transferată în posesiunile lui Walter Fitz-Alan , numit mai târziu „ Stuarts Kyle ” (pe teritoriul modernului North Ayrshire și, parțial, South Ayrshire ), și la sfârșitul domniei lui Malcolm . IV  - Insula Bute [4] .

Drept urmare, Walter Fitz-Alan a devenit unul dintre cei mai mari proprietari de pământ din Scoția, iar pământurile sale, situate la granițele de vest ale regatului, au servit, pe de o parte, ca linie defensivă împotriva raidurilor din principatele gaelice Galloway și Hebridele , iar pe de altă parte, au îndeplinit o funcție importantă de întărire a influenței regale și de plantare a sistemului feudal în regiunile de vest ale țării. Domnia lui Walter FitzAlan din Renfrewshire și Kyle, spre deosebire, de exemplu, de vechile comitate din nordul Scoției, avea un caracter feudal vasal-fief pronunțat. Pentru posesiunile sale, Walter a fost obligat față de rege prin plasarea a cinci cavaleri înarmați în armata regală. La rândul său, el a dat unele dintre pământuri unor cavaleri mărunți, mulți dintre care, ca și Walter însuși, veneau din Shropshire. Ei au devenit astfel vasali ai Lordului Steward, datornici lui pentru serviciul militar și alte îndatoriri feudale. Feudalizarea relațiilor funciare și crearea unui sistem de vasal-fief de tip normando-francez au fost cele mai globale transformări sociale întreprinse de David I și urmașii săi imediati. Walter Fitz-Alan, „ un normand de cultură și un breton de sânge ” [5] , împreună cu o serie de alți asociați ai regelui David I ( Bruce , de Morvili ), au fost forța motrice din spatele acestor procese.

Walter FitzAlan pare să fi fost un membru al cercului interior al lui David I. În jurul anului 1150, Regele a recunoscut postul de Lord Steward ca ereditar în familia lui Walter, ceea ce a fost confirmat în 1157 de succesorul lui David I, Malcolm IV. Acesta din urmă și-a confirmat și drepturile asupra terenurilor. Ulterior, deținerea funcției de Lord Steward de către descendenții lui Walter FitzAlan a condus la atribuirea numelui de familie Stuart . Încă de la început, soții Stuart au fost una dintre cele mai puternice și mai bogate familii nobiliare din Scoția, iar în 1371 Robert Stuart a moștenit coroana scoțiană, inițiind mai bine de trei sute de ani de Stuart pe tronul țării.

Politica bisericească și participarea la războaie

În domeniul său, Walter Fitz-Alan a încurajat în mod activ mișcarea monahală și a acordat pământ și proprietăți importante instituțiilor bisericești. În 1163, la Renfrew , a fondat o mănăstire subsidiară a Abației Clunian Wenlock din Shropshire. Această mănăstire a fost mutată ulterior în Paisley și a devenit în curând una dintre cele mai bogate și mai respectate mănăstiri din vestul Scoției. De asemenea, a servit ca loc de înmormântare pentru membrii Casei Stuart. Timp de secole, soții Stuart au patronat Mănăstirea Paisley și au donat adesea pământ și alte proprietăți în folosul acesteia. În 1219, lui Paisley i s-a acordat statutul de mănăstire . De asemenea, se știe că Walter FitzAlan a donat pământ mănăstirii Melrose din sud-estul Scoției.

În 1138, Walter FitzAlan a luat parte la campania regelui David I în nordul Angliei și a luptat în „ Bătălia Standardelor ” sub comanda prințului Henric .

În 1164, nu departe de Renfrew, chiar în centrul posesiunilor lui Walter Fitz-Alan, au debarcat trupele lui Somerled , regele insulelor . Această invazie era probabil legată de dorința lui Somerled de a preveni extinderea influenței Stuart și a Scoției către coasta de vest și Hebride, deși, evident, urmărea și scopuri de pradă. Cu toate acestea, miliția locală de la bătălia de la Renfrew a reușit să învingă trupele gaelilor . Somerled a fost ucis, statul său s-a prăbușit, amenințarea gaelică la pătrunderea feudalismului pe coasta de vest a țării a încetat să mai existe. Nu se știe dacă Walter FitzAlan însuși a participat la bătălia de la Renfrew. Potrivit lui R. McDonald [6] , participarea sa este destul de probabilă. Astfel, poate cei mai proeminenți reprezentanți ai celor două culturi principale care luptă pentru influența în Scoția s-au întâlnit față în față în luptă - Somerled, personificând societatea galo-norvegiană, și Walter Stewart, reprezentând noua cultură feudală anglo-scoțiană. Este semnificativ faptul că acesta din urmă a câștigat bătălia de la Renfrew.

Walter FitzAlan a murit în 1177 și a fost înmormântat în Paisley Priory.

Căsătoria și copiii

Walter Fitz-Alan a fost căsătorit cu Eochine (sau Eshin ) de Mole , fiica lui Thomas de Landins, un mic cavaler scoțian din Lothian , și văduva lui Robert Croke, Lord al Castelului Crookston (East Renfrewshire ). Copiii lor:

• Alan Fitz-Walter (d. 1230), al 2-lea Lord Steward ereditar al Scoției, s-a căsătorit în prima căsătorie cu Eva de Crawford, fiica lui Sweyn Thorsson, Lord of Crawford ; printr-o a doua căsătorie cu Aleste de Mar, fiica lui Morgan , contele de Mar ;
• Simon Fitz-Walter (s-ar putea să nu fi existat).

Genealogie

Note

1. ↑ https://www.oxforddnb.com/view/10.1093/ref:odnb/9780198614128.001.0001/odnb-9780198614128-e-49411
2. ↑ Duncan AAM Scotland: Making of the Kingdom. - Edinburgh, 2000.
3. ↑ Ibid.
4. ↑ Ibid. Nu se știe, totuși, dacă Bute trecuse până atunci sub stăpânirea regilor Scoției sau rămânea parte a Regatului Insulelor .
5. ↑ Mackenzie A.M. Rise of the Stewarts. - Londra, 1935
6. ↑ McDonald, RA Regatul Insulelor. — 2002

Link -uri

• Genealogia primilor Stuart pe site-ul lui Miroslav Marek  (engleză)
•  Genealogia primilor Stuart pe site-ul Fundației Medieval Genealogy
• Walter Fitz-Alan la The Peerage.com.  (Engleză)

Site-uri tematice	Peerage
Dicționare și enciclopedii	Britannica (online) Biografie Oxford
Genealogie și necropole	WikiTree Am intarziat