Ward, Alfred Dudley

Alfred Dudley Ward
Engleză  Alfred Dudley Ward
guvernator al Gibraltarului
8 iunie 1962  - 6 august 1965
Monarh Elisabeta a II-a
Predecesor Charles Keithley
Succesor Gerald Lathbury
Naștere 27 ianuarie 1905( 27.01.1905 ) [1]
Moarte 28 decembrie 1991( 28.12.1991 ) [1] (86 de ani)
Educaţie
Premii
Cavaler (Dame) Marea Cruce a Ordinului Baiei Cavaler Comandant al Ordinului Imperiului Britanic (militar) Comandant al Ordinului Serviciului Distins
Cavaler al Ordinului Sfântul Ioan al Ierusalimului (Marea Britanie) Ordinul Legiunii de Onoare, grad de comandant
Serviciu militar
Ani de munca 1926 - 1965
Afiliere  Armata britanică britanică
Tip de armată Forțele terestre
Rang General
a poruncit Comandamentul armatei britanice pentru Orientul Mijlociu
bătălii Al Doilea Război Mondial
Bătălia de la Monte Cassino

Alfred Dudley Ward ( născut  Alfred Dudley Ward ; 27 ianuarie 1905 - 28 decembrie 1991) a fost un general al armatei britanice care a servit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca guvernator al Gibraltarului între 1962 și 1965. Și-a început serviciul ca soldat de rând, apoi din 1926 a primit studii de ofițer. Pe timp de pace, promovarea a fost lentă, iar până în 1937 Ward deținea doar gradul de căpitan, dar odată cu debutul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a dovedit a fi un ofițer capabil, atât în ​​munca de stat major, cât și ca comandant de teren. Preluând comanda Diviziei 4 Infanterie la vârsta neobișnuit de tânără de 39 de ani și 3 luni, Ward a continuat o carieră de succes atât în ​​cartierul general, cât și în unitățile regulate.

Primii ani și începutul carierei

Și-a făcut studiile secundare la Wimborne Grammar School, apoi a intrat în armata britanică ca privat. După trei ani de serviciu a intrat la Royal Military School Sandhurst . După absolvire, a fost avansat la gradul de sublocotenent și în ianuarie 1929 a fost trimis să servească în Regimentul Dorsetshire [2] [3] . În decembrie 1931, a fost transferat în India ca aghiotant al comandantului districtului Lahore [4] , unde a fost promovat locotenent în ianuarie 1932 [5] și și-a încheiat serviciul în septembrie 1932 [6] . În 1935 a intrat la Colegiul de Comandă și Stat Major Quetta . În 1937 a fost promovat căpitan [7] și a ocupat un post vacant în Regimentul Regal Liverpool [3] [8] . În februarie 1939, Ward a fost detașat în India pentru a servi în personalul ca ofițer de clasa a treia [9] [10] , dar a fost rechemat la Londra în iulie [11] și, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în septembrie, a servit ca clasa a doua. ofițer în Biroul de informații militare al Ministerului Apărării [12] . În mai 1940 a fost repartizat ca instructor la Colegiul Statului Major din Camberley , revenind la Departamentul Apărării un an mai târziu [13] . La sfârșitul anului 1941, a fost repartizat în armata activă și a primit comanda Regimentului 43 de Recunoaștere (fostul Batalionul 5) al Regimentului Gloucestershire, inițial parte a Diviziei de Infanterie 48 (South Midland), iar apoi, din noiembrie 1941 , la Divizia 43 Infanterie (Wessex) [13] .

Al Doilea Război Mondial

În iulie 1942, Alfred Ward a devenit general de brigadă la cartierul general al Corpului XI [13] . În septembrie 1943, ca parte a unei rotații, a preluat comanda Brigăzii 231 de Infanterie, comandată anterior de Roy E. Urquhart, care preluase fosta funcție a lui Ward . Cu toate acestea, o săptămână mai târziu a trecut din nou prin rotație, înlocuindu-l pe Gerard Bucknall Bucknall în fruntea Brigăzii 17, care făcea parte din Divizia 5 Infanterie [13] . Ward a comandat o brigadă în campania Aliaților din Italia . Brigada a avut acțiune în timpul înaintării Armatei a 8-a de la Foggia , în special traversând râul Moro la sfârșitul anului 1943. După aceea, divizia a 5-a a fost transferată pe mesteacănurile de vest ale Peninsulei Apenini, pe flancul stâng al Corpului X, care, la rândul său, a format flancul stâng al Armatei a 5-a americane pe linia Gustav [13] . Brigada lui Ward a traversat râul Garigliano în timpul bătăliei de la Monte Cassino pe 17 ianuarie și a luptat puternic până la sfârșitul lunii. În martie, divizia a 5-a a fost transferată în capul de pod Anzio și a participat din nou la lupte grele pentru capete de pod de pe flancul stâng [14] . În aprilie 1944, Ward a primit Distinguished Service Order [15] .

În aprilie 1944, Ward a preluat comanda Diviziei 4 Infanterie, primind o promovare temporară la general-maior, lucru neobișnuit pentru un militar sub 40 de ani [8] [3] . Divizia a ajuns în Italia din Egipt, unde a fost staționată pentru întăriri după încheierea campaniei din Tunisia în mai 1943. Ea trebuia să fie pregătită rapid pentru ostilități, deoarece, împreună cu Divizia a 8-a de infanterie indiană, i s-a atribuit un rol cheie în crearea unui cap de pod lângă râul Gari (uneori sursele moderne indică în mod eronat râul Rapido [16] ) înainte de a patra bătălie a bătăliei de la Monte Cassino , care urma să aibă loc luna viitoare. După ce și-a îndeplinit cu succes sarcina, divizia a rămas în rezervă până la sfârșitul lunii iunie, când a revenit în prima linie pe Linia Trasimeno [14] .

În august, divizia s-a aflat din nou pe coasta Adriaticii , participând la Operațiunea Oliva, ofensiva Armatei a 8-a pe linia Gotha [14] . În decembrie 1944, Divizia a 4-a a fost transferată în Grecia , unde a luat parte la luptele împotriva partizanilor comuniști care s-au opus guvernului provizoriu. Ordinea a fost restabilită până la jumătatea lui ianuarie 1945, iar în aprilie Ward a transferat comanda diviziei sale pentru a deveni șef de stat major lui Ronald Scobie, comandantul britanic în Grecia .

În aprilie 1945, pentru serviciul său în Italia, Ward a fost numit Comandant al Ordinului Imperiului Britanic [18] și în iulie același an, Companion of the Order of the Bath [19] . A acceptat și gradul de comandant al Legiunii de Onoare Americană pentru ajutorul aliaților [20] .

Comanda înaltă

După război, datorită competenței sale demonstrate ca comandant de teren și ofițer de stat major [17] , Alfred Ward a deținut funcții înalte în ambele linii de muncă. În 1947, a fost avansat general-maior [21] și numit director al operațiunilor militare în Departamentul Apărării. În 1948 a devenit comandantul Colegiului Statului Major din Camberley [3] . În 1953 a fost trimis la comanda Corpului I în Germania cu gradul de general locotenent. În același an a fost numit Comandant al Ordinului Imperiului Britanic [22] . Totuși, în același an a revenit în Marea Britanie ca adjunct al șefului Statului Major [3] , părăsind acest post în octombrie 1956 [23] . În ianuarie 1957, Ward a plecat din nou în Germania, unde a preluat comanda Grupului de Armate de Nord și Armata Britanică a Rinului [24] . O lună mai târziu a fost avansat general cu drepturi depline [25] . În ianuarie 1960 și-a demisionat [26] , iar în mai aceluiași an a fost numit Comandant Suprem al Forțelor Britanice din Orientul Mijlociu [27] , care a fost redenumit apoi Comandamentul Orientului Mijlociu. A părăsit această funcție în mai 1962 [28] . Ward a primit titlul de Cavaler Comandant al Ordinului Baiei în iunie 1957 [29] și a fost numit Cavaler de Mare Cruce a Ordinului Baiei în 1959 [30] . Din decembrie 1958 [31] până în decembrie 1961 [32] a deținut titlul de aghiotant al Reginei Elisabeta a II- a [3] .

În iunie 1962, Alfred Ward a fost numit guvernator al Gibraltarului [3] [33] . În timpul mandatului său, a fost introdusă o constituție (1964). Tunelul din Gibraltar poartă numele lui Alfred Dudley Ward. În 1962 a devenit și Însoțitor al Ordinului Sfântul Ioan al Ierusalimului [34] .

Alfred Ward s-a pensionat în 1965 [35] după ce a ieșit la pensie, a fost locotenent adjunct Suffolk din 1968 [36] până în 1984.

În conformitate cu tradiția, Ward și-a menținut legăturile cu armata, deținând funcția de onoare de colonel comandant al inginerilor electrici regali și colonel al regimentului regal.

Note

  1. ↑ 1 2 Sir Dudley Ward // Munzinger Personen  (germană)
  2. ↑ Nr. 33462, p. 772  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 33462 . — P. 772 . — ISSN 0374-3721 .
  3. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 Centrul Liddell Hart pentru Arhivele Militare . Preluat la 12 iunie 2016. Arhivat din original la 21 septembrie 2012.
  4. ↑ Nr. 33827, p. 3280  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 33827 . - P. 3280 . — ISSN 0374-3721 .
  5. ↑ Nr. 33798, p. 954  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 33798 . - P. 954 . — ISSN 0374-3721 .
  6. ↑ Nr. 34033, p. 1780  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 34033 . - P. 1780 . — ISSN 0374-3721 .
  7. ↑ Nr. 34374, p. 1256  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 34374 . - P. 1256 . — ISSN 0374-3721 .
  8. ↑ 1 2 Mead, p. 469.
  9. ↑ Nr. 34596, p. 864  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 34596 . — P. 864 . — ISSN 0374-3721 .
  10. ↑ Nr. 34610, p. 2015  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 34610 . — P. 2015 . — ISSN 0374-3721 .
  11. ↑ Nr. 34708, p. 6874  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 34708 . - P. 6874 . — ISSN 0374-3721 .
  12. ↑ Mead, pp. 469-470.
  13. ↑ 1 2 3 4 5 6 Mead, p. 470.
  14. ↑ 1 2 3 Mead, p. 471.
  15. ↑ Anexa la Nr. 36456, p. 1587  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 36456 . - P. 1587 . — ISSN 0374-3721 .
  16. ↑ 1944: la battaglia di S.Angelo in Theodice e la confusione tra i fiumi Rapido e Gari Arhivat 17 noiembrie 2015 la Wayback Machine , 1944: Battle of St. Angelo în Teodice și confuzia dintre râurile Rapido și Gari.
  17. ↑ 1 2 Mead, p. 472.
  18. ↑ Anexa la Nr. 37039, p. 2067  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 37039 . — P. 2067 . — ISSN 0374-3721 .
  19. ↑ Anexa la Nr. 37161, p. 3490  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 37161 . — P. 3490 . — ISSN 0374-3721 .
  20. ↑ Anexa la Nr. 38288, p. 2917  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 38288 . — P. 2917 . — ISSN 0374-3721 .
  21. ↑ Anexa la Nr. 37986, p. 2711  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 37986 . — P. 2711 . — ISSN 0374-3721 .
  22. ↑ Anexa la Nr. 39732, p. 7  (eng.)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 39732 . — P. 7 . — ISSN 0374-3721 .
  23. ↑ Anexa la Nr. 40893, p. 5615  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 40893 . — P. 5615 . — ISSN 0374-3721 .
  24. ↑ Anexa la Nr. 40968, p. 144  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 40968 . — P. 144 . — ISSN 0374-3721 .
  25. ↑ Anexa la Nr. 40992, p. 799  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 40992 . — P. 799 . — ISSN 0374-3721 .
  26. ↑ Anexa la Nr. 41923, p. 249  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 41923 . — P. 249 . — ISSN 0374-3721 .
  27. ↑ Anexa la Nr. 42022, p. 3111  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 42022 . - P. 3111 . — ISSN 0374-3721 .
  28. ↑ Anexa la Nr. 42714, p. 5109  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 42714 . — P. 5109 . — ISSN 0374-3721 .
  29. ↑ Anexa la Nr. 41089, p. 3369  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 41089 . — P. 3369 . — ISSN 0374-3721 .
  30. ↑ Anexa la Nr. 41589, p. 2  (eng.)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 41589 . — P. 2 . — ISSN 0374-3721 .
  31. ↑ Anexa la Nr. 41567, p. 7497  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 41567 . - P. 7497 . — ISSN 0374-3721 .
  32. ↑ Anexa la Nr. 42526, p. 8689  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 42526 . — P. 8689 . — ISSN 0374-3721 .
  33. ↑ Nr. 42711, p. 5018  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 42711 . — P. 5018 . — ISSN 0374-3721 .
  34. ↑ Nr. 42722, p. 5305  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 42722 . — P. 5305 . — ISSN 0374-3721 .
  35. ↑ Anexa la Nr. 43809, p. 10427  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 43809 . — P. 10427 . — ISSN 0374-3721 .
  36. ↑ Nr. 44569, p. 4527  (engleză)  // London Gazette  : ziar. — L. . — Nu. 44569 . — P. 4527 . — ISSN 0374-3721 .

Literatură