| Fortunatus din Spoleto | |
|---|---|
| A fost nascut |
secolul al IV-lea
|
| Decedat | 400 |
| Ziua Pomenirii | 1 iunie |
Fortunatus ( secolele IV și V ) - un preot din Spoleto . Ziua Memorialului - 1 iunie .
Sfântul Fortunat a trăit la începutul secolelor al IV-lea și al V-lea. Se presupune că era din orașul umbrian Montefalco . Slujirea sa de preot s-a desfășurat în Torrita, care este în apropiere.
Se crede că Sfântul Fortunat a obținut necesarul existenței prin munca țărănească, rămânând pentru concetățeni săi un excelent exemplu de harnicie și lipsă de achiziție. Era mereu împotriva zgârceniei, pe care o considera unul dintre cele mai teribile și pernicioase vicii.
Potrivit legendei, cândva când Sf. Fortunat a intenționat să calce pământul, a scos din adâncuri două monede aparent fără valoare și s-a gândit să le bage în buzunar. Spre seară, întorcându-se de la muncă, s-a întâlnit pe stradă cu un sărac și a hotărât să-i dea ceea ce găsise. În mod miraculos, lumina slabă a apusului a făcut ca monedele să strălucească ca aurul pur. Temându-se să devină o victimă a avariției, sfântul preot țăran a ascuns repede mica comoară în mâinile săracului și a plecat.
După moartea lui, enoriașii au sădit un toiag cu care obișnuia să ducă boii la pășune. Toiagul, ca prin farmec, a prins viață, a prins rădăcini, ramuri și frunze. A crescut până a devenit un copac mare umbros. În special în jurul lui a început să se dezvolte venerația inițială a Sf. Fortunata: sub umbra lui, credincioșii se puteau aduna pentru a-și aminti minunata viață a sfântului lor bun păstor.
O biserică în cinstea sa a fost construită mai târziu în Turri , în Montefalco, în provincia Perugia , unde se află încă mănăstirea San Fortunato.
Martirologia romană relatează despre sfânt:
Presso Montefalco in Umbria, san Fortunato, sacerdote, che, come si tramanda, povero egli stesso, provvide con assiduo lavoro ai bisogni dei poveri, mettendo la sua vita a servizio dei fratelli.