Campionatul European de Orientare

Campionatele Europene de Orientare este o  competiție organizată de Federația Internațională de Orientare (IOF) pentru a identifica cei mai puternici sportivi de orientare .

Format

Formatul actual al Campionatelor Europene constă din următoarele discipline: sprint, mijloc ( Mijloc ), distanță lungă ( Lung ) și ștafetă cu trei persoane. Competițiile se desfășoară separat pentru bărbați și femei, nu există restricții de vârstă. Numai federațiile care sunt membre ale Federației Internaționale de Orientare , care sunt considerate de Comitetul Olimpic Internațional drept țări ale continentului european, pot participa la campionat. La Campionatul European pot participa sportivi din țări non-europene, cum ar fi Statele Unite, dar în afara clasamentului general.

Sprintul, distantele mijlocii si lungi constau din doua parti - calificari si finala. Toți sportivii sunt împărțiți prin tragere la sorți în trei curse (trei distanțe cu parametri similari: lungime, număr de kp , urcare). Primii 15-17 sportivi din fiecare rundă de calificare avansează în finala A, restul în finala B. Titlul de campion european se acordă câștigătorului finalei A. În sprint, finala și calificarea se pot desfășura fie în zile diferite sau în aceeași zi. Calificările și finalele pentru distanțe medii și lungi sunt afișate în zile diferite pentru a permite sportivilor să se recupereze.

Fiecare țară la orice disciplină poate înscrie cel mult 6 sportivi, fără a lua în calcul actualul campion european. De exemplu, dacă un sportiv din Elveția a câștigat Campionatul European la sprint, atunci pentru următorul Campionat European Elveția poate înscrie 6 persoane în sprintul feminin plus campioana din ultimul campionat. În ștafetă, fiecare echipă poate înscrie două echipe a câte trei persoane, dar se ia în considerare doar rezultatul echipei care a câștigat locul cel mai înalt. Echipele incomplete sau mixte nu au voie să participe la ștafetă.

Istorie

După ce Federația Internațională de Orientare (IOF) a fost organizată la Congresul de la Copenhaga în 1961 , una dintre sarcinile sale principale a fost să unifice cerințele pentru hărțile sportive , inclusiv scara acestora , și să sistematizeze semnele topografice condiționate. Prin urmare, unul dintre primele a fost un comitet pentru pregătirea regulilor unificate de concurență internațională. La următorul congres IOF din 1963 de la Leipzig , au fost aprobate Statutele Federației, iar comitetul de pregătire a regulamentului a fost transformat în comisie tehnică [2] .

Primul pas practic al noii federații a fost organizarea de competiții internaționale oficiale. Primele competiții internaționale oficiale de orientare au avut loc în septembrie 1962 în Norvegia și au avut statutul de Campionat European. Acest prim campionat european, care a fost găzduit de micul oraș norvegian Løten ( Norvegian Løten ), a reunit sportivi din țări europene, iar în programul competiției era o singură disciplină (denumită acum distanța lungă sau clasică [3] ) . Hărțile sportive erau printuri foto alb-negru și aveau o scară de 1: 25 000. Bărbații parcurgeau o distanță de 16,5 kilometri cu 13 puncte de control, iar femeile concurau la o distanță de 7,5 kilometri cu 7 puncte de control [4] . La cel de-al doilea Campionat European, care a avut loc în 1964 în orașul elvețian Le Brassus ( fr.  Le Brassus ), cursa de ștafetă a fost inclusă pentru prima dată în programul competiției.

Campionatele Europene pot fi considerate precursorii Campionatelor Mondiale. La cel de-al treilea Congres IOF, care a avut loc în Bulgaria în 1965, s-a decis redenumirea Campionatului European în Campionatul Mondial, deși la acea vreme doar 11 țări erau membre ale IOF și toate reprezentau continentul european [5] .

La Campionatele Europene din 2012 au fost înscriși 387 de sportivi din 33 de țări. [6] [7]

Individual/Clasic/Lung

Barbati

Femei

Scurt / Mediu

Barbati

Femei

Sprint

Barbati

Femei

releu

Barbati

Femei

Note

1. ↑ Orașul gazdă al EOC 2010  . Data accesului: 31 ianuarie 2010. Arhivat din original la 23 februarie 2011.
2. ↑ Viktor Elizarov. Istoria orientarii (link indisponibil) . Revista „Azimuth” Nr. 5 2005. Consultat la 16 ianuarie 2009. Arhivat la 23 februarie 2011. (nedefinit) 
3. ↑ 1 2 3 Există dovezi că ștafeta a fost ținută și, dar nu a avut statut oficial.
4. ↑ 1. Tájékozódási futó Európa Bajnokság  (Hung.)  (link inaccesibil) . Federația Maghiară de Orientare. - Primul Campionat European. Rezultate, parametri de distanțe. Consultat la 20 ianuarie 2009. Arhivat din original pe 23 februarie 2011.
5. ↑ Țările membre IOF  (engleză)  (downlink) . — Țări incluse în IOF (pe ani). Consultat la 20 ianuarie 2009. Arhivat din original pe 23 februarie 2011.
6. ↑ Elita mondială se adună pentru Campionatele Europene  (engleză)  (link nu este disponibil) . IOF. Preluat la 11 mai 2012. Arhivat din original la 8 septembrie 2015.
7. ↑ 1 2 3 4 5 6 7 EOC2012 Buletinul 4  (engleză)  (link nu este disponibil) . Preluat la 11 mai 2012. Arhivat din original la 4 martie 2016.
8. ↑ Harta EOC 2010 pentru bărbați (link inaccesibil - istoric ) . Preluat: 5 iunie 2010. (nedefinit)   (link inaccesibil)
9. ↑ EOC 2010 Long Final Results Men (link nu este disponibil) . Consultat la 5 iunie 2010. Arhivat din original pe 12 iunie 2010. (nedefinit) 
10. ↑ Harta la distanță lungă pentru femei EOC 2010 (link inaccesibil - istorie ) . Preluat: 5 iunie 2010. (nedefinit)   (link inaccesibil)
11. ↑ EOC 2010 Long Final Results Femei (link nu este disponibil) . Consultat la 5 iunie 2010. Arhivat din original pe 12 iunie 2010. (nedefinit) 
12. ↑ EOC 2010 Middle Final Results Men (link nu este disponibil) . Consultat la 4 iunie 2010. Arhivat din original pe 13 iunie 2010. (nedefinit) 
13. ↑ EOC 2010 Middle Final Results Women (link nu este disponibil) . Consultat la 4 iunie 2010. Arhivat din original pe 13 iunie 2010. (nedefinit) 
14. ↑ EOC 2010 Sprint Final Results Men  (engleză)  (link nu este disponibil) . Data accesului: 30 mai 2010. Arhivat din original pe 7 iulie 2011.
15. ↑ EOC 2010 Sprint Final Results Women  (engleză)  (link nu este disponibil) . Consultat la 30 mai 2010. Arhivat din original la 12 iunie 2010.

Link -uri

• Campionatele europene de orientare, statistici seniori 1962-2004  (engleză)  (link nu este disponibil) . Consultat la 5 februarie 2009. Arhivat din original pe 23 februarie 2011.
•  EOC 2008 Site oficial . Consultat la 5 februarie 2009. Arhivat din original pe 28 august 2011.
• Orientatori maghiari la  Campionatele Europene . Consultat la 5 februarie 2009. Arhivat din original pe 23 februarie 2011.