Max Schede | |
---|---|
limba germana Max Schede | |
Data nașterii | 7 ianuarie 1844 [1] |
Locul nașterii | |
Data mortii | 31 decembrie 1902 [1] (58 de ani) |
Un loc al morții | |
Țară | |
Loc de munca | |
Alma Mater | |
Grad academic | doctorat |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Max Schede ( în germană Max Schede ; 7 ianuarie 1844 , Arnsberg - 31 decembrie 1902 , Bonn ) a fost un chirurg, profesor și scriitor medical german, editor, profesor de medicină la Hamburg și Bonn . Considerat unul dintre pionierii cercetării antiseptice germane.
Născut în familia unui avocat respectat. Din 1862 a studiat medicina la universitățile din Halle , Heidelberg și Zurich . În 1866 a primit un doctorat în medicină și în același an ca chirurg militar a fost chemat pe front în legătură cu izbucnirea războiului austro-prusac . După demobilizare, s-a întors la Halle și a devenit asistent al lui Richard von Volkmann , considerat unul dintre fondatorii chirurgiei moderne din Germania. În timpul războiului franco-prusac din 1870-1871, a condus un spital de campanie. În 1872 și-a susținut teza de abilitare și din același timp până în 1875 a fost profesor asistent de chirurgie la Halle, iar în 1875-1880 a condus secția de chirurgie a spitalului orașului Berlin din Friedrichshain . În 1880 a primit postul de medic șef al secției de chirurgie a spitalului orășenesc St. George în Hamburg. În acest oraș, prin eforturile sale, a fost creat Spitalul Universitar Eppendorf, la care a condus secția de chirurgie în 1888. În 1895 a preluat catedra de chirurgie la Universitatea din Bonn .
Lucrări majore: „Weitere Beiträge zur Behandlung von Gelenkkrankheiten mit Gewichten” (în Arhiva lui Langenbeck, XII, 1871); „Ueber die tiefen Atherome des Halses” (ib., xiv, 1872); Ueber Hand- und Fingerverletzungen (în Samml. klin. Vorträge de R. Volkmann, 1871); „Symbolae ad helcologiam” (Galle, 1872); „Ueber die forcirte Taxis bei Brucheinklemmungen” („Centralbl. für Chir.”, 1874); Ueber Gelenkdrainage (în Verhandl. der Deutschen Geselsch. für Chir., 1874); Mittheilungen aus der chir. Abtheilung des Berliner stadt. Krankenhauses im Friedrichsham” (Leipzig, 1878); „Die operative Behandlung der Harnleiterscheidenfisteln” („Centralbl. für Gynäkol.”, 1881); „Zur Frage von der Jodoformvergiftung” („Centralbl. für Chir.”, 1882); „Allgemeines über Amputationen, Exarticulationen und künstliche Glieder” (în v. Pitha und Billroth's Handb. der allgem. und spec. Chir., 1882, vol. II). În plus, împreună cu Lesser și Tillmann, a fondat revista „Centralblatt für Chirurgie” în 1874 și a editat-o până în 1880 [2] .
Dicționare și enciclopedii |
| |||
---|---|---|---|---|
|