Max von Schlegel | |
---|---|
limba germana Max von Schlagel | |
Data nașterii | 1840 [1] |
Locul nașterii | |
Data mortii | 1891 [1] |
Cetățenie (cetățenie) | |
Ocupaţie | scriitor , poet |
Max von Schlegel ( în germană: Max von Schlägel , 1840–1891) a fost un scriitor și poet german .
S-a născut și și-a petrecut prima jumătate a vieții la München [2] . În 1863 a fost chemat pentru serviciul militar, apoi a plecat pentru o vreme să locuiască la Paris . Revenit, s-a alăturat mișcării politice, guvernului de opoziție și a fost acuzat de trădare, dar a fugit din țară în Elveția, mutându-se apoi în Franța. În timpul războiului franco-prusac a fost corespondent de război francez, în 1870 a fost capturat de germani și închis pentru trădare.
După eliberare, a trăit în mai multe țări europene, trăind exclusiv ca scriitor. A scris multe povestiri și romane care au avut succes în secolul al XIX-lea, precum și o serie de culegeri de poezii.
Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt: „Vier Jahre Soldat” (1868); „Die Bachantin” (1869); „Die Putzmacherinnen” (1870); Feuerseelen. Absonderliche Menschen und Schicksale” (1870); „Aus drei Kriegen” (1866); „Tolle Liebe” (1870); „Von Sunde zu Sunde” (1870); Wildes Blut (1871); „Stereoskopen” (1872); „Die Helden der Arbeit” (1872); „Gefangen und belagert” (1871); „Pariser Totentanz” (1872); „Die Wilden der Gesellschaft” (1873); „Vom Fels zum Meer” (1873); „Novellen” (1872); „Die Gletscher-Amazone” (1874); „Siege der That” (1874); „Der Kometenprinz” (1874); „Die Ritter der Gegenwart” (1875); „Die Volksbeglücker” (1875); „Die Gründer” (1875); „Contele Ketlan, der Rebell” (1876); „Prițesa Rothaar” (1877); „Deutsch und Welsch” (1877); „Am Genfersee” (1878); „Für Thron und Altar” (1878); „Der baumwollene Husar und andere Novellen” (1883); „Die Alpensängerin” (1885); „Hartes Holz” (1886); Neue Novellen (1886).
Dicționare și enciclopedii |
|
---|---|
În cataloagele bibliografice |