Abele spelen ( olandeză. abele spelen - lit. piese nobile - piese iscusite, serioase sau grațioase) - unul dintre cele mai timpurii exemple de dramă medievală seculară din Europa de Vest și cea mai timpurie în limba olandeză . Numele subliniază secularitatea lor, spre deosebire de piesele bisericești de natură religioasă.
Patru vrăji abel au supraviețuit până astăzi : „ Esmoreit ” ( olandeză. Esmoreit ), „ Gloriant ” ( olandeză. Gloriant ), „ danez Lancelot ” ( olandeză. Lanseloet van Denemarken ) și „ Despre iarnă și vară ” ( olandeză. Van den ). winter ende van den somer ), creat de un autor necunoscut, probabil în a doua jumătate a secolului al XIV-lea (în jurul anului 1350 ). Toate au fost incluse într-un manuscris datând din 1410 , care a fost găsit în 1811 de Charles van Hulthem (1764-1832, Charles van Hulthem ) și, prin urmare, numit „Hulthemskaya” ( olandeză. Hulthemse Handschrift ). Conține, de asemenea, 6 farse ( olandeză. sotternie ) despre manierele țăranilor și orășenilor (probabil că au existat șase vrăji Abele în funcție de numărul de farse, dar s-ar fi putut pierde două). Acum manuscrisul este păstrat la Bruxelles în Biblioteca Regală a Belgiei (cod hs. 15.589-623).
Aceste piese se caracterizează printr-un nivel ridicat de tehnică artistică și dramatică [1] . Fiecare dintre ele are o temă lirică, de dragoste, în spiritul iubirii curtenești ( Dutch hoofse liefde ). Ei au patru perechi de îndrăgostiți: Esmoreit și Damiet, Gloriant și Florentina, Lancelot și Sandrina, Iarnă și Vară. Patosul umanist iese în evidență „ Lancelot al Danemarcei ” - despre dragostea tragică a unui cavaler nobil pentru o fată din popor. Piesa „ Despre iarnă și vară ” se apropie mai mult de genul alegoric moralizator și anticipează teatrul redrakerilor [1] .
Conține 1018 versuri care rime. Numit după personajul principal masculin Esmoreit, Prințul Moștenitor al Regatului Siciliei . Este urmată de o farsă numită „Lippein” ( olandeză. Lippijn ) de 199 de rânduri.
Esmoreit este Prințul Moștenitor al Siciliei. Nașterea lui îl îngrijorează pe vărul Robbrecht, care a fost anterior moștenitorul tronului. El decide să-l omoare pe Esmoreit.
La curtea Damascului, o profeție spune că un prinț străin îl va ucide pe regele (Damasc) și se va căsători cu fiica lui Damiet. Atunci regele decide să găsească un astfel de prinț pentru a-l crește la curte drept fiu și astfel să evite crima. Cu această sarcină, el îl trimite pe Platus. În Sicilia, îl întâlnește pe Robbrecht, care încearcă să-l omoare pe Esmoreit înecându-l într-o fântână. Platus răscumpără copilul cu o mie de lire de aur și îl aduce la Damasc. Robbrecht o acuză pe regina că și-a ucis fiul și regele, fiind într-o durere extremă, o întemniță.
Regele Damascului îl dă pe Esmoreate în grija lui Damiet, spunându-i că a fost abandonat de părinții săi.
Mulți ani mai târziu... Esmoreit află că Damiet nu este sora lui și este îndrăgostită de el. Esmoreate se îndrăgostește și el, dar Damiet nu își poate întoarce sentimentele, deoarece crede că este dintr-o clasă inferioară. De asemenea, află că nu este abandonat și pleacă în căutarea părinților săi. Când Esmoreate ajunge în Sicilia, își dezvăluie adevăratele origini: regina, care este încă închisă, recunoaște hainele pe care a fost găsită purtând. Regele și regina sunt din nou împreună, dar Robbrecht nu a fost încă pedepsit.
În acest moment, Damiet, incapabil să rămână fără Esmoreate, îl urmează. Ea pleacă cu Platus, deghizat în pelerin. După ce l-a întâlnit pe Esmoreit în Sicilia, ea găsește o mare bucurie: el îl prezintă pe Damiet tatălui său, care părăsește tronul în favoarea fiului său. Platus recunoaște în Robbrecht omul de la care l-a răscumpărat pe Esmoreit. Robbrecht este executat pe spânzurătoare. Esmoreit și Damiet se căsătoresc.
Piesa conține 1142 de versuri care rime și poartă numele personajului principal masculin, Gloriant, Duce de Bruyswijk. Este urmată de farsa „Buskenblaser” ( olandeză. Buskenblaser ).
Gloriant este ducele de Bruyswijk și un burlac confirmat. Rudele lui Gerard și Godwart îl convin să se căsătorească, deoarece are nevoie de un moștenitor, dar Gloriant nu se grăbește.
Florentine, fiica lui Rodelion din Abelant, a auzit de Gloriant și îi trimite portretul ei împreună cu servitorul său Roger. Văzându-l, ducele se îndrăgostește imediat de Florentina, dar apare un obstacol - rudele nu sunt acum convinse de posibilitatea căsătoriei lor, deoarece tatăl Glorianței a ucis mai multe rude ale lui Rodelion în timpul cruciadei. Acest lucru îi face greu pentru Gloriant să se aștepte la o recepție bună. În ciuda acestui fapt, Gloriant călătorește la Abelant pentru a o curte pe Florentina. Se întâlnesc în grădina de lângă palat și își declară dragostea. Ei decid să fugă în aceeași noapte. Frânt de oboseală, Gloriant adoarme în poala Florentinei. Florent, vărul lui Rodelion îi găsește acolo. El ia sabia lui Gloryant și le dă departe.
Rodelin este furios și îi aruncă pe Gloriant și Florentina în închisoare pentru a-i distruge. Credinciosul Roger reușește să-l elibereze pe Gloriant și să-l ascundă în pădure. Joacă un joc dublu riscant și merge la Rodelion pentru a-l sfătui să o decapiteze imediat pe Florentina. Din moment ce ea a renunțat la credința ei pentru creștinism, el este de acord. Cu o clipă înainte de moartea ei, apare Gloriant, îl ucide pe Rodelion și o duce pe Florentina la Bruyswijk pentru a se căsători cu ea.
Piesa conține 925 de versuri care rime. Este urmată de farsa „The Witch” ( olandeză. Die Hexe ).
Nobilul Lancelot este îndrăgostit de tânăra Sandrina. El încearcă să o seducă, dar ea se teme că, din cauza nașterii sale scăzute, nu se va putea căsători cu Lancelot. Mama lui vrea să pună capăt acestei aventuri și crede că dragostea lui Lancelot va trece odată ce o va poseda pe Sandrina. Ea va veni cu un plan pentru a-l face pe Lancelot să promită că o va lăsa pe Sandrina să plece pentru totdeauna după noaptea cu ea. Lancelot este de acord. Sandrina se simte umilită și trădată și părăsește instanța. După o lungă rătăcire, ea întâlnește un nobil cavaler care se căsătorește cu ea, în ciuda faptului că este dezonorată.
Lancelot înțelege acum cât de rău s-a purtat cu Sandrina. Este încă îndrăgostit și își trimite servitorul Reno să-l caute. Când o găsește, ea spune că nu-și va părăsi niciodată soțul pentru Lancelot.
Încercând să-l salveze pe proprietar de suferință, Renault informează că Sandrina a murit. Lancelot nu crede la început, dar când vede dovezile întâlnirii, își dă seama că Sandrina este pentru totdeauna pierdută pentru el. Lancelot moare de durere și dragoste neîmpărtășită.
Piesa conține 625 de versuri care rime. Este urmată de farsa „Rubben” ( olandeză. Rubben ).
Personajele principale - Iarna, Vara și însoțitorii lor - se ceartă aprins despre care dintre aceste două anotimpuri este mai important pentru dragoste. Toată lumea este convinsă că el este: Iarnă din cauza nopții lungi, potrivit pentru un joc amoros; Vara - pentru că este „un timp fericit pentru inimile fericite”. Într-un acces de pasiune, ei decid să lupte un duel pentru a afla cine are dreptate. Toată lumea tânjește după victorie pentru a scăpa unii de alții pentru totdeauna.
În timp ce se pregătesc, Moyart aleargă la zeița Venus pentru ajutor, deoarece până la urmă totul se întâmplă din cauza dragostei. Venus îi separă, care la început au reacționat cu neplăcere. În cele din urmă, cedează din respect pentru ea.
Venus atrage atenția asupra faptului că ambele anotimpuri sunt la fel de importante și că nu pot trăi unul fără celălalt.
Și există un singur învins - un vagabond care a vrut ca Summer să câștige.