| Moise Elevici Altman | |
|---|---|
| Data nașterii | 8 mai 1890 |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 21 octombrie 1981 (91 de ani) |
| Un loc al morții | |
| Cetățenie (cetățenie) | |
| Ocupaţie | autor , traducător , scriitor |
| Limba lucrărilor | idiş |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
Moishe Altman ( idiș משה אַלטמאַן , Moses Elevich (Ilyich) Altman , 26 aprilie ( 8 mai ) , 1890 , Lipkany , districtul Khotinsky , provincia Basarabia , Imperiul Rus, regiunea Scriitorului 1 octombrie 921 Imperiul evreiesc - 1 octombrie 921 Imperiul evreiesc - 1 octombrie 921 Imperiul evreiesc , dramaturg și traducător, editor. A scris în idiș .
Moishe Altman s-a născut în orașul basarabean Lipcani (acum în regiunea Briceni din Moldova ) pe malul stâng al Prutului în 1890 . Lipkanii au dat literaturii evreiești moderne o întreagă constelație de nume, motiv pentru care poetul evreu Chaim-Nakhman Bialik le-a numit „ Olimpul basarabean ”. Moishe Altman a studiat în cheder și până în 1908 într-un gimnaziu privat Kamenetz-Podolsky , împreună cu un alt poet celebru și vizitator de teatru în viitor, Yankev Sternberg .
Din 1918 locuieşte la Bucureşti , unde debutează în poezie şi critică literară în 1920 . Mai târziu, a trecut aproape în totalitate la proză, fiind publicat în diverse periodice din România , Polonia și SUA . Prima colecție de nuvele „Blendanish” ( Mirage ) a fost publicată la Cernăuți în 1926, urmată de o colecție de nuvele „Di Viner Karete” ( Viena trăsura , 1935), romanele „Medresh-Pinkhes” ( Povestea lui Pinkhos). , 1936) și „Shmeterlingen” ( Molii , 1939). Altman a devenit cunoscut ca un stilist genial.
În 1930 a emigrat în Argentina , unde a ocupat funcția de director al unui orfelinat evreiesc din Buenos Aires , dar un an mai târziu s-a întors la București și a lucrat ca redactor al săptămânalului literar „Di Voh” ( Săptămâna ). În 1939, Altman, împreună cu deja eminentul regizor Yankev Sternberg, au trecut Nistrul , de-a lungul căruia a trecut granița cu URSS . Curând , Basarabia și Bucovina trec în Uniunea Sovietică, iar Altman se întoarce din nou în Basarabia, care până atunci devenise Moldova sovietică . Devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS .
În anii de război în evacuare în Asia Centrală. După război, s-a stabilit la Cernăuți, unde a lucrat ca redactor literar al Teatrului Evreiesc din Kiev (Kiev GOSET sub conducerea lui Moishe Goldblat ), care s-a mutat acolo după evacuare. Publică povești și piesa „Dos Cente Gebot” ( A zecea poruncă , 1948) în periodicele evreiești din Moscova. La începutul anului 1949, la Moscova a fost publicată o carte cu poveștile sale din anii războiului , iar pe 15 aprilie a fost arestat în legătură cu așa-zisul. cazul nr. 5390 privind grupul troţkist-naţionalist al scriitorilor basarabeni. De la Cernăuți, a fost transferat prin Kiev la Chișinău , unde până atunci fuseseră arestați restul inculpaților dintre scriitorii locali - Yankl Yakir , Motl Saktsier și Herzl Gaisiner-Rivkin . La sfârșitul lunii septembrie a aceluiași an, fiecare dintre acuzați este condamnat la 10 ani în lagăre de muncă forțată în regim strict și trimis la Kuibyshev în noiembrie , unde grupul este separat și altman și Saktsier, în vârstă de șaizeci de ani, sunt trimiși la BAM .
După eliberare și reabilitare în 1955, s-a întors la fiica sa din Cernăuți, unde a locuit până la sfârșitul vieții. În același an, a fost publicată la New York o carte cu proza selectată a lui Altman , editată de Shloime Bikla . În 1959 , la Moscova a fost publicată o colecție a povestirilor sale din anii de război traduse în rusă, iar în același an, un număr al revistei Yiddish Shriftn ( texte evreiești ) dedicat în întregime lucrărilor sale din Varșovia . Din 1961, publicarea în idiș a lucrărilor scriitorilor evrei sovietici a reluat în Uniunea Sovietică, iar Altman începe să colaboreze cu revista Sovetish Geimland ( patria sovietică ). În următoarele două decenii, piesa „Monish”, poezii, eseuri, povestiri, eseuri, traduceri ale literaturii ruse și mondiale ( A. N. Ostrovsky , Leonid Leonov , Molière etc.) au apărut în acest jurnal. În 1980, editura din Moscova „Scriitorul sovietic” a publicat simultan două volume din proza aleasă a scriitorului; revista „Sovietish Gameland” își publică postum piesa „Iftokh-Shpil” ( Piesa lui Iftakh ) în 1988 .
Moishe Altman rămâne unul dintre cei mai buni stilisti ai prozei idiș moderne, al cărui nume este ferm asociat cu perioada sa de glorie.