Arbak ( m Ar-ba-ku ša KUR. ar-na-si-a [1] ) - conducătorul Arnaziei (regiunea din Media ), la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. e.
Arbak este cunoscut dintr-un text în mare parte fragmentat al regelui asirian Sargon II . În 713 î.Hr. e. a făcut o campanie adânc în Media, motiv pentru care a fost expulzarea guvernatorului asirian. În timpul acestei campanii, o serie de regiuni de est ale țării au fost devastate. Arbak este numit conducătorul Arnasiei, care ulterior a plătit tribut Asiriei. Pe lângă el, au fost indicate și numele a peste o duzină de alți lideri medii. Potrivit orientalistului I. M. Dyakonov , regatul creat de Deiocus , „asociația de stat a Media, așa cum o desenează Herodot , nu exista încă”.
Unii cercetători asociază, de asemenea, o serie de evenimente care au avut loc în timpul lui Asurbanipal cu activitățile lui Arbak :
În jurul anului 660 î.Hr e. asirienii au întreprins o campanie în Manna , regele Manneenilor Ahseri a încercat să-i atace și să-i distrugă în timpul nopții, dar nu a reușit, trupele maneenilor au fost respinse. Asirienii au ocupat 8 cetăţi între graniţa de sud a Mannei şi capitala sa , Izirta . Înfrângerea pe care a suferit-o Ahseri a exacerbat contradicțiile interne din Mann. Textul lui Ashurbanipal relatează că în Mann a început o revoltă a fermierilor comunali liberi și, posibil, a sclavilor. Cel mai probabil, Asurbanipal i-a cerut regelui sciților Partatuu să rezolve situația din Mann. Oricare ar fi fost, dar sursele asiriene, din păcate, tac despre asta.
Informații despre aceste evenimente s-au păstrat și în istoriografia antică armeană, unde se spune: „Varbakes / Arbak / era un median de origine... . Îl atrage pe curajosul prinț Paruyr / Parttua / alături de el, promițându-i onoare regală și încoronare ... . Astfel, după ce a cucerit regatul din Sardanapal / Asurbanipal /, stăpânește asupra Asiriei și Ninivei. Dar (probabil de acord cu Asurbanipal) părăsește paznicii și se întoarce în Marastan. (Մ. Խորենացի <<Պատմություն Հայոց>> Եր.-1981թ, էջ 79 / M. Khorenatsi „Istoria Armeniei/, p. 17” Yerevan/)