Peloponez (periferie)

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 28 martie 2022; verificarea necesită 1 editare .
Periferie
Peloponez
greacă Περιφέρεια Πελοποννήσου
Stema
37°20' N. SH. 22°25′ E e.
Țară
Inclus în Peloponez, vestul Greciei și Insulele Ionice
Include 5 unitati periferice
26 comunitati
Adm. centru Tripolis
periferie Petros Tatoulis ( Πέτρος Τατούλης , 2014)
Istorie și geografie
Pătrat

15.489,956 [1]

  • (locul 3)
Fus orar DAZD
Populația
Populația 577 903 [2]  persoane ( 2011 )
Densitate 37,31 [2]  persoane/km²
ID-uri digitale
Cod ISO 3166-2 GR-J
Site-ul oficial
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Peloponez [3] [4] ( greacă : Περιφέρεια Πελοποννήσου [2] ) este o periferie , o unitate administrativ-teritorială din sudul Greciei . Este un organism regional de autoguvernare locală și parte a unei diviziuni administrative .

Ocupă cea mai mare parte a peninsulei Peloponez , cu excepția unităților periferice de nord-vest Achaia și Elis , care aparțin periferiei Greciei de Vest . La nord se învecinează cu periferia Greciei de Vest, în nord-est cu Attica . Populația periferiei este de 577.903 locuitori conform recensământului din 2011 [2] . Aria periferiei este de 15.490,0 km² [1] . Densitate 37,31 persoane/km² [2] . Centrul administrativ al periferiei este în Tripolis .

Periferia a fost creată în 1987 prin Legea 1622/86 privind administrația locală. Din 2010, conform programului Kallikratis , drepturile și puterile ei au fost revizuite și extinse [5] . Împreună cu periferiile Greciei de Vest și Insulelor Ionice, este inclusă în administrația descentralizată a Peloponezului, Greciei de Vest și Insulelor Ionice , al căror centru administrativ este situat în Patras [5] .

De la 1 ianuarie 2011, guvernatorul periferiei este Petros Tatoulis ( Πέτρος Τατούλης ), care a fost ales în noiembrie 2010 la alegerile locale din cadrul Mișcării Socialiste Panhelene și reales în 2014.

Diviziuni administrative

Periferia este subdivizată în cinci unități periferice , care la rândul lor sunt subdivizate în 26 de comunități (dims).

Unitate periferică Comunitate Populație (2011) [2] , oameni Suprafața [1] , km² Densitatea [2] , persoană/km²
Argolis Argos Micene 42 022 1002.508 41,92
Nafplio 33 356 390.241 85,48
Epidavros 8115 340.442 23.84
Hermionides 13 551 421.118 32.18
Arcadia Voriya-Kynuriya 10 341 576.981 17.92
Hortynia 10 109 1050.882 9,62
Megalopolis 10 687 722.629 14.79
Notia Kynuria 8294 589.092 14.00
Tripolis 47 254 1475.805 32.02
Corintia Velo Vokha 19 027 164.847 115,42
Corint 58 192 611.291 95,20
Xylokastron-Eurostina 17 365 411.667 42.18
Loutrakion-Ayi-Theodori 21 221 294.900 71,96
Nemea 6483 204.708 31.67
Sicyonia 22 794 602.539 37,83
Laconia Anatoliki-Mani 13 005 619.277 21.00
Monemvasia 21 942 949.275 23.11
Sparta 35 259 1181,78 29.84
Evrotas 17 891 865.734 20.67
Elafonisos 1041 19.992 52.07
Messinia Ditiki-Mani 6945 402.809 17.24
Ichalia 11 228 415.433 27.03
Kalamata 69 849 440,313 158,63
Messini 23 482 562.062 41,78
Pylos Nestor 21 077 554.265 38.03
Trifilie 27 373 616.019 44.44

Note

  1. 1 2 3 Απογραφή πληθυσμού - κατοικιών της 18ης μαρτίου 2001 (μόνιμος πληθυσμός)  (greacă) . — Πειραιάς: Εθνική στατιστική υπηρεσία της Ελλάδας , 2009. — Τ. eu _ — Σ. 328, 350-370 . — ISSN 1106-5761 .
  2. 1 2 3 4 5 6 7 Δελτίο τύπου. Ανακοίνωση των αποτελεσμάτων της απογραφής πληθυσμού-κατοιών 2011 το μο πληθυσμό της  (Greek) ς χώσμού-κατοιών . Ελληνική Στατιστική Αρχή (28 Δεκεμβρίου 2012). Preluat la 4 iunie 2017. Arhivat din original la 28 decembrie 2013.
  3. Peloponez  // Dicționar al denumirilor geografice ale țărilor străine / Ed. ed. A. M. Komkov . - Ed. a 3-a, revizuită. si suplimentare - M  .: Nedra , 1986. - S. 277.
  4. Grecia: Harta de referinta: Scara 1:1.000.000 / Ch. ed. Ya. A. Topchiyan ; editori: G. A. Skachkova , N. N. Ryumina . - M . : Roskartografiya, fabrica cartografică Omsk , 2001. - (Țările lumii „Europa”). - 2000 de exemplare.
  5. 1 2 Aρ. Φύλλου 1292  (greacă)  // Εφημερισ τησ κυβερνησεωσ. - 2010. - 11 august. — Σ. 17372 .

Literatură