Strofa Asclepiades - numele mai multor strofe din versificația antică . Strofele sunt numite după poetul grec antic Asclepiade , dar sisteme cu o compoziție metrică similară se găsesc mai devreme, la Safo și Alcaeus . În lirica romană a lui Asclepiade, strofa este împrumutată în principal de Horațiu .
Asclepiades strofa unu, patru mici versuri Asclepiades; formal nu este o strofă, împarte poezia, compusă dintr-un mic vers asclepiad, în strofe în mod condiționat:
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
Ēxēgī monumēnt[um] āere perēnniūs
rēgālīque sitū pỹramid[um] āltiūs,
quōd nōn īmber edax, nōn aquil[o] īmpotēns
pōssīt dīruer[ea]ūt…
(Horatius, Carmina III 30, 1-4)
Bronzurile sunt mai stabile, am construit un monument.
El este stăpânul morților
piramide mai înălțate, nici ploaia caustică, nici
Aquilonul său rău, nici lanțul nesfârșit de ani nu va distruge...
(Horace, Ode III 30, 1-4; trad. Sever G.M.)
Asclepiade strofa doi, trei versuri mici Asclepiades + glicon:
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | —UU— | UX
Quīs dēsīderiō sīt pudor aūt modūs
tām cārī capitīs? prāecipe lūgubrīs
cāntūs, Mēlpomenē, cuī liquidām patēr
vōcēm cūm citharā dedīt.
(Horatius, Carmina I 24, 1-4)
Există vreo rușine sau măsură de durere în legătură cu asta, cine
ne-a fost atât de drag tuturor? Călăuzește-mă cu tristețe,
Melpomene, cu un cântec în versuri, căreia Părintele
i-a dat glas răsunător cu citara.
(Horace, Ode I 24, 1-4; trad. Sever G.M.)
Asclepiades strofa a treia, doua mici versuri Asclepiades + ferektratei al 2-lea + glicon:
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
-X | —UU— | X
-X | —UU— | UX
Ō fōns Bāndusiāe, splēndidiōr vitrō,
dūlcī dīgne merō nōn sine flōribūs,
crās dōnāberis hāedō,
cuī frōns tūrgida cōrnibūs...
(Horatius, Carmina III 13, 1-4)
O Banduzia, cheia, paharul mai limpede,
vinuri dulci și flori demne de un cadou,
mâine vei primi în jertf un ied , cu
primele coarne...
(Horace, Ode III 13, 1-4; trad. Sever G.M.)
A patra strofă din Asclepiades, glyconeum + versetul Asclepiade mic:
-X | —UU— | UX
-X | -UU- || —UU— | UX
Dōnēc grātus erām tibī
nēc quīsquām potiōr brācchia cāndidāe...
(Horatius, Carmina III 9, 1-2)
Când îți era drag
și niciun tânăr alb nu îndrăznea...
(Horace, Carmina III 9, 1-2; trad. Sever G.M.)
Asclepiades strofa a cincea, patru mari versuri Asclepiades; formal nu este o strofă, împarte poezia, compusă dintr-un vers mare asclepiad, în strofe în mod condiționat:
-X | -UU- || -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || -UU- || —UU— | UX
-X | -UU- || -UU- || —UU— | UX
Tū nē quāesierīs, scīre nefās, quēm mihi, quēm tibī
fīnēm dī dederīnt, Lēuconoē, nēc Babylōniōs
tēmptārīs numerōs. ūt meliūs, quīdquid erīt, patī.
sēu plūrīs hiemēs sēu tribuīt Iūppiter ūltimām…
(Horatius, Carmina I 11, 1-4)
Nu încerca să știi, este imposibil să știi asta, este un păcat, eu și la ce fel de sfârșit tu,
Levkonoya, zeii vor trimite sfârșitul, dar babilonian,
fără numere, nu tortura. Este mai bine să demolăm totul, să-l luăm,
Jupiter este lotul nostru, sunt multe ierni sau ultima zi,
(Horace, Carmina I 11, 1-4; trad. Sever G.M.)