„Hai, închide ușa!” ( Eng. Get Up and Bar the Door ; Child 275 , Roud 115 [1] ) este o baladă populară anglo - scoțiană . Francis James Child în colecția sa oferă trei versiuni ale acestuia, foarte apropiate una de cealaltă și intitulate: „ Get Up and Bar the Door ”, „ John Blunt ” și „ Johnie Blunt ”. Sunt înregistrate, respectiv, de David Heard , McMas și Robert Burns ; În 1769 Hurd a publicat textul pentru prima dată [2] .
Seara, gazda pregătește budinca . Vântul bate și soțul îi cere să închidă și să încuie ușa de la intrare. Ea, ocupată, refuză, iar ei fac o înțelegere: cine vorbește primul va închide ușa. Noaptea, străinii intră în casă și mănâncă toată budinca. Nevăzând nicio rezistență din partea proprietarilor, aceștia plănuiesc să o dezonoreze pe soție și, în două dintre cele trei variante, să-l radă pe soț cu un cuțit. Proprietarul nu va suporta asta și se adresează furios vizitatorilor de noapte. Soția sa observă că el a vorbit primul, iar acum trebuie să încuie ușa [2] .
Comploturi umoristice similare sunt prezente în folclorul rus, bulgar, uzbec, turc, arab și italian. Versiunea italiană a fost repovestită de Giovanni Francesco Straparola în colecția sa din 1553 de nuvele Nopți plăcute ( italiană: Le piacevoli notti ) .
Samuil Marshak a interpretat o repovestire gratuită a intrigii baladei, scriind o poezie, care în majoritatea publicațiilor se numea: „ Bătrână, închide ușa!” » Printre alte detalii diferite, aici protagonistul câștigă pariul, în timp ce în original este soția lui. Pentru prima dată această lucrare a fost publicată în primul număr al revistei „ Crocodil ” în 1946 cu subtitlul „ Balada populară engleză ” și cu primul rând „Sub vacanță, sub ziua lui Martin [3] ...”.
Balada a fost inclusă în cartea „Povești” (cartea întâi, 1952 ) fără subtitrare. A apărut pentru prima dată în reeditarea din 1953 și a fost intitulat: „ Povestea populară ”. Tot în colecții separate, balada a fost tipărită sub titlul „ Cui să închidă ușa ”. Într-o scrisoare către A. N. Avakova ( 2 aprilie 1958 ), Samuil Marshak a scris [4] :
În basmele „Bătrâna, închide ușa!”, „Morarul, băiatul și măgarul” și alte povești asemănătoare sunt folosite comploturi rătăcitoare ale poveștilor populare. Este dificil de stabilit cărui oameni aparțin aceste parcele.
Am găsit pentru prima dată intriga „Moarul, băiatul și măgarul” în folclorul german, dar în curând am găsit aceeași intriga în poveștile orientale.
Complotul „Bătrâne, închideți ușa!” M-am întâlnit în folclor englezesc, și în letonă și în ucraineană. Probabil, toate acestea sunt povești foarte străvechi care au trecut din țară în țară.
În mărimea, ritmul și stilul acestor povești, mi-am păstrat libertatea perfectă, deși am încercat să dau cutare sau cutare poveste o savoare națională.
O altă traducere, apropiată de textul original, a fost făcută de Nikolai Mihailovici Gol [2] [5] .