Districtul Baysun

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 6 februarie 2021; verificările necesită 2 modificări .
zonă
districtul Baysun
Boysun tumani
38°12′ N. SH. 67°12′ E e.
Țară Uzbekistan
Inclus în Regiunea Surkhandarya
Adm. centru Baysun
Istorie și geografie
Data formării 1926
Pătrat
  • 3720 km²
Înălţime 1482 m
Fus orar UTC+5:00

Districtul Boysun ( Uzb. Boysun tumani, Boysun tani ) este o unitate administrativă din regiunea Surkhandarya , Uzbekistan . Centrul administrativ este orașul Baysun .

Începând cu 1 ianuarie 2011, raionul include [1] :

  1. Baysun
  1. Kofrun
  2. Tangimush
  3. Pasurhi
  4. Korabuyin
  5. Rabat
  1. Baysun
  2. Derbent
  3. Kurganch
  4. machai
  5. Rabat
  6. Sayrab
  7. Avlad

Districtul Baysun a fost format la 29 septembrie 1926. În 1938, a fost inclus în districtul Surkhandarya din regiunea Bukhara . Din 1941, ca parte a regiunii Surkhandarya. A fost desființată la 24 decembrie 1962 și restaurată la 29 decembrie 1965 [2] .

În 2003, în orașul Kurganzol, o echipă arheologică a expediției științifice Baysun condusă de L. Sverchkov a descoperit o cetate fondată în nordul Bactriei la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. e. Alexandru cel Mare [3] .

Paleoantropologie

În 1938-1939, arheologul sovietic A.P.Okladnikov a descoperit peștera Teshik-Tash cu înmormântarea unui copil de Neanderthal în munții Baysuntau [4] . Un alt sit arheologic binecunoscut datând din Paleoliticul Mijlociu și Mezolitic este Peștera Machai , explorată pentru prima dată în 1931–1934. Gavriil Vasilievici Parfenov .

Note

  1. SOATO Sistemul de desemnare a entităților administrativ-teritoriale (link inaccesibil) . Preluat la 11 septembrie 2011. Arhivat din original la 28 august 2012. 
  2. Regiunea Surkhandarya (link inaccesibil) . Consultat la 21 septembrie 2011. Arhivat din original pe 17 septembrie 2011. 
  3. Kurganzol - Cetatea Bactriană a lui Alexandru cel Mare . Data accesului: 27 mai 2014. Arhivat din original pe 28 mai 2014.
  4. NEU, 2000-2005 , p. 351.

Surse