Barroso, Jose Manuel

Jose Manuel Duran Barroso
Jose Manuel Durao Barroso
Al 11-lea președinte al Comisiei Europene
23 noiembrie 2004  - 1 noiembrie 2014
Predecesor	Romano Prodi
Succesor	Jean-Claude Juncker
Al 115 -lea prim-ministru al Portugaliei
6 aprilie 2002  - 17 iulie 2004
Presedintele	Jorge Sampaio
Predecesor	Antonio Guterres
Succesor	Pedro Santana Lopes
Naștere	23 martie 1956( 23.03.1956 ) [1] [2] [3] […] (în vârstă de 66 de ani) Lisabona , Portugalia
Tată	Luis António Saraiva Barroso
Mamă	Maria de Freitas Elisabeth Duran
Soție	Margarida Souza Uva
Copii	fiii: Luis, Guilherme și Francisco
Transportul	SDPP (din 1980)
Educaţie	Universitatea din Lisabona , Universitatea din Geneva
Activitate	relații internaționale
Atitudine față de religie	catolicism
Autograf
Premii
Loc de munca	Universitatea Georgetown
Fișiere media la Wikimedia Commons

Jose Manuel Duran Barroso ( port. José Manuel Durão Barroso ; pronunție portugheză:  [ʒuˈzɛ mɐˈnwɛl duˈɾɐ̃w bɐˈʁozu] ; născut la 23 martie 1956 [1] [2] [3] […] , Lisabona ) este un om de stat portughez și paneuropean si politician .

Educație și carieră științifică

Barroso a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Lisabona în 1978, iar mai târziu și-a continuat studiile la Universitatea din Geneva , unde în 1981 a obținut o diplomă de master în științe politice. De ceva vreme a fost profesor asistent la Universitatea din Lisabona. Mai târziu și-a luat doctoratul de la cea mai mare Universitatea Catolică Americană din Georgetown . După ce s-a întors în patria sa, a fost angajat administrativ al Universității private Lusitana din Lisabona. De asemenea, Barroso este doctor onorific al Universității din Liverpool și al Universității de Tehnologie Chemnitz .

Cariera politică timpurie

Barroso a devenit serios interesat de politică în timpul studenției. În timpul evenimentelor din 25 aprilie 1974, în timpul cărora regimul fascist a fost răsturnat în Portugalia, Barroso a fost la conducerea Federației Studenților Marxisti-Leninişti . Barroso s-a alăturat apoi Mișcării Maoiste pentru Reorganizarea Partidului Proletariat (acum Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi ) și a luat parte la greve și mitinguri studențești.

În 1980, Barroso s-a alăturat Partidului Social Democrat de centru-dreapta , una dintre cele mai influente forțe politice din țară. În 1985, Barroso a preluat pentru prima dată un post responsabil în guvernul social-democraților, devenind secretar de stat adjunct în Ministerul de Interne. În 1987 a primit postul de secretar de stat pentru Afaceri Externe și Cooperare la Ministerul Afacerilor Externe. În această postare, el a participat activ la organizarea negocierilor dintre părțile în conflict în fosta colonie portugheză din Angola , precum și la procesul de rezolvare a situației din jurul unei alte foste colonii a Portugaliei, Timorul de Est . În 1992, Barroso a primit funcția de ministru al afacerilor externe, pe care a deținut-o până în 1995, când social-democrații au fost învinși la alegeri .

Prim-ministrul Portugaliei

În timp ce social-democrații erau în opoziție, Barroso a fost un membru activ al parlamentului, deținând funcția de președinte al comisiei pentru relații externe. În 1999 a fost ales președinte al Partidului Social Democrat , devenind astfel lider al opoziției.

Sub conducerea lui Barroso, partidul, în urma rezultatelor alegerilor parlamentare din 2002, a reușit să-și recapete puterea. Pe 6 aprilie 2002 , Barroso a condus un guvern de coaliție, care, pe lângă social-democrați, includea și reprezentanți ai Partidului Popular . Politica internă a cabinetului a fost în primul rând să abordeze problema reducerii deficitului bugetului de stat. Conform reglementărilor UE , deficitul nu poate depăși 3%, iar guvernul Barroso și-a propus ca obiectiv atingerea acestei cifre. Cu toate acestea, Barroso a servit ca șef al guvernului portughez doar doi ani.

José Manuel Barroso, împreună cu colegul său spaniol José María Aznar , au susținut atacul american și britanic asupra Irakului în 2003, în timp ce Franța și Germania s-au opus războiului.

Activități în Uniunea Europeană

La 5 iulie 2004, a fost nominalizat pentru postul vacant de președinte al Comisiei Europene , iar în curând a părăsit postul de prim-ministru al Portugaliei. Barroso a fost confirmat de Parlamentul European ca șef al Comisiei Europene la 23 noiembrie 2004. A devenit al unsprezecelea președinte al Comisiei [4] .

Candidatura lui Barroso la Președinția Comisiei Europene a fost reaprobată la 16 septembrie 2009 de Parlamentul European, în primul rând cu voturile conservatorilor europeni . Votarea a avut loc pe o bază non-alternativă. 382 de parlamentari au votat în favoarea lui Barroso, 219 au votat împotrivă și 117 s-au abținut.

La 1 noiembrie 2014, mandatul de șef al Comisiei Europene s-a încheiat, Barroso a fost înlocuit de Jean-Claude Juncker , care a fost ales în iulie 2014, fostul prim-ministru al Luxemburgului [5] .

La 1 septembrie 2014, în presă, citând confirmarea de la Bruxelles, lui Barroso i-a apărut un mesaj că președintele rus V.V.Putin spunea că, dacă ar vrea, „ar putea lua Kievul în două săptămâni” [6] . A doua zi, consilierul prezidențial Yury Ushakov a spus că cuvintele au fost scoase din context și a remarcat incorectitudinea și depășirea sferei de aplicare a practicii diplomatice a lui Barroso [7] . Reprezentantul permanent al Rusiei în UE , V. Cizhov , într-o scrisoare adresată președintelui Comisiei Europene, a declarat disponibilitatea administrației de a face public conținutul conversației pentru a înlătura neînțelegerile [7] . Pe 5 septembrie, secretarul de presă al CE Pia Arenkilde-Hansen a recunoscut într-un interviu pentru The Wall Street Journal că cuvintele din comunicatul de presă al lui Barroso au fost într-adevăr scoase din context [8] .

Familie

Căsătorit cu Margarida Sousa Uva, căsătorit cu ea are trei fii: Luis, Guilherme și Francisco. Soția sa este o verișoară a jucătorilor de rugby Goncalo , Vasco și João Uva , care au jucat la echipa națională a Portugaliei .

Pe lângă portugheza nativă, el vorbește engleza , spaniolă și franceză .

Premii

Premiile Portugaliei

Premii ale țărilor străine

Note

1. ↑ 1 2 José Manuel Barroso // Enciclopedia Brockhaus  (germană) / Hrsg.: Bibliographisches Institut & FA Brockhaus , Wissen Media Verlag
2. ↑ 1 2 Jose Manuel Barroso // GeneaStar
3. ↑ 1 2 José Manuel Durão Barroso // Roglo - 1997.
4. ↑ Beatty, Andrew . Durão Barroso acceptă postul de președinte al Comisiei  (engleză) , EUobserver , Bruxelles : ASBL  (29 iunie 2004). Arhivat din original pe 26 iulie 2014. Consultat la 17 iulie 2014.  „Dacă este numit, dl Durão Barroso va deveni al unsprezecelea președinte al Comisiei Europene”.
5. ↑ Deputații îl aleg pe Jean-Claude Juncker la conducerea Comisiei UE  (ing.) , BBC News , BBC  (15 iulie 2014). Arhivat din original pe 17 iulie 2014. Recuperat la 17 iulie 2014.  „Un credincios ferm în integrarea UE, el îl va succeda pe actualul Jose Manuel Barroso al Portugaliei în noiembrie”.
6. ↑ Spiegel Online: Putin a spus că ar putea lua Kievul în două săptămâni .
7. ↑ 1 2 Administrația Președintelui Federației Ruse este gata să publice conținutul conversației lui Putin cu Barroso Arhiva copie din 8 septembrie 2014 pe Wayback Machine // ITAR-TASS , 2 septembrie 2014
8. ↑ Comisia Europeană: Cuvintele lui Barroso despre conversația sa telefonică cu Putin au fost scoase din context Copie de arhivă din 8 septembrie 2014 la Wayback Machine // ITAR-TASS , 5 septembrie 2014
9. ↑ Decretul Președintelui Lituaniei din 14 iunie 2007 Nr. 1K-1009 Informații pe site-ul oficial al Președintelui Lituaniei Copie de arhivă din 16 septembrie 2009 la Wayback Machine  (lit.)
10. ↑ Jose Manuel Barroso a fost distins cu Ordinul Georgian Lână de Aur . Preluat la 20 iunie 2020. Arhivat din original la 21 iunie 2020. (nedefinit)
11. ↑ Presidenti Nishani dekoron Shkëlqesinë e Tij, zotin José Manuel Barroso me “Dekoratën e Flamurit Kombëtar” (link indisponibil) . Consultat la 7 noiembrie 2017. Arhivat din original la 25 octombrie 2017. (nedefinit) 
12. ↑ Șeful statului s-a întâlnit cu fostul președinte al Comisiei Europene Jose Manuel Barroso (link inaccesibil) . Preluat la 22 august 2015. Arhivat din original la 4 martie 2016. (nedefinit) 
13. ↑ Decretul Președintelui Ucrainei din 21 august 2015 nr. 492/2015 „Cu privire la acordarea premiilor de stat ale Ucrainei cetățenilor statelor străine” Copie de arhivă din 26 august 2015 pe Wayback Machine  (ucraineană)

Link -uri

• Jose Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene în emisiunea „48 minute” post de radio „Echo of Moscow” 06/10/2009
• Barroso, José Manuel  - articol în Lentapedia . anul 2012.
• Barroso a fost ales președinte al Comisiei Europene

Site-uri tematice	discogs
Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană Mare norvegian Lentapedia universal lituanian croat Britannica (online) Brockhaus Baza de date cu nume notabile Treccani Universalis
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 5011659 BNC : a10960685 BNE : XX5249715 BNF : 15567716z CiNii : DA15446364 GND : 129960004 GTA : 80097 ISNI : 0000 0001 2127 6821 J9U : 987007433940005171 LCCN : n87889829 LNB : 000266243 NKC : xx0104583 NLA : 53834284 NLP : A29280229 NSK : 000579892 NTA : 071005587 NUKAT : n2010161517 PTBNP : 27290 LIBRIS : vs683tmd1h265jj SUDOC : 076523500 VIAF : 34770967 WorldCat VIAF : 34770967