| Miasar Basyrov | |
|---|---|
| Data nașterii | 25 noiembrie 1930 |
| Locul nașterii | Vechiul district Balykly Bakalinsky din Bashkir ASSR |
| Data mortii | 18 februarie 1983 (52 de ani) |
| Un loc al morții | Ufa |
| Cetățenie | URSS |
| Ocupaţie | romancier , poet |
| Direcţie | Realism socialist , Versuri |
| Gen | Poezie, proză, jurnalism |
| Limba lucrărilor | limba bașkir |
Miassar Magasumovich Basyrov este un poet, scriitor și publicist bașkir [1] .
Născut la 25 noiembrie 1930 în satul Starye Balykly , districtul Bakalinsky , Republica Socialistă Sovietică Autonomă Bashkir [2] .
În 1941 a absolvit clasa a cincea de școală și la vârsta de 11 ani a început să lucreze la ferma colectivă sovietică ca maistru al primei brigăzi.
În toamna anului 1948 a plecat la Irkutsk , unde a studiat la școala fabricii. A lucrat timp de un an în minele din regiunea Irkutsk.
Revenit în patria sa, în 1949 a intrat la Școala de Artă și Teatru de Stat Bashkir, pe care a absolvit-o în 1952.
În 1959 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat Bashkir [3] . A lucrat ca jurnalist în Comitetul Radio Bashkir, redacția ziarului „Consiliul Bashkortostan”, revista satirică „Hanek”, biroul Uniunii Scriitorilor din Bashkortostan.
A murit la 28 februarie 1983, înmormântat la Ufa.
Lucrând deja ca jurnalist, s-a dovedit a fi un scriitor talentat. Cărțile de poezii ale lui Basyrov „Eu sunt al tău, viața!”, „Înălțimile vulturului”, „Inima este ceasul vieții mele” au devenit un eveniment notabil în viața culturală a Bashkiria. Poezia sa este impregnată de un sentiment de patriotism; poeziile sale sunt caracterizate de dramatismul evenimentelor descrise și a acțiunii.
În 1968 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. După moartea poetului, au fost publicate cărțile „Îți voi da cântece de suflet”, „Anii mei sunt pânzele mele” și „Mesteacănii tânjesc fără mine”.