Bogovic, Mirko

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 30 martie 2020; verificarea necesită 1 editare .
Mirko Bogovici
Data nașterii 2 februarie 1816( 02.02.1816 ) [1]
Locul nașterii
Data mortii 4 mai 1893( 04.05.1893 ) [2] (în vârstă de 77 de ani)sau 1893 [3]
Un loc al morții
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie poet , om politic , autor , scriitor
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource
 Fișiere media la Wikimedia Commons

Mirko Bogovic ( croat Mirko Bogović ; 2 februarie 1816 , Varazdin  - 4 mai 1893 , Zagreb ) - poet , scriitor , editor și om politic croat . Una dintre principalele figuri ale renașterii naționale croate a epocii ilirice .

Biografie

Educat la o şcoală militară din Petrovaradin , şi-a continuat studiile la Szombathely şi Zagreb .

În 1840 a slujit ca comisar al lui Ban Jelachich la Yuropol, apoi a fost membru al Reichsrat -ului , iar în 1850 a părăsit funcția publică. A participat, ca politician și scriitor, la toate cele mai mari întreprinderi ale croaților.

După revoluția din 1848 , în care M. Bogovici a jucat rolul de lider al poporului, s-a dedicat în întregime literaturii.

În timpul regimului reacționar al lui A. von Bach din anii 1850, M. Bogović a fost figura centrală a literaturii croate în Imperiul Austriac .

În 1852 a publicat revista politică Neven, dar în 1853 a fost închis.

Din 1860, direcția lui Bogovich s-a schimbat: din dușman al maghiarilor , a devenit adeptul unei politici de reconciliere, al cărei program l-a dezvoltat în 1861 în broșura „Programm uber den Wiederanschluss Croatiens u. Slavoni un Ungarn”.

Creativitate

Unul dintre fondatorii nuvelei croate („Pripoviești”).

Și-a început activitatea literară în revistele Kroatsiya și Illyrian Dennitsa, apoi a publicat două volume de poezii lirice: Ljubice (1844) și Smilje și Kovilje (1847), precum și poezii politice: Domorodni glasi (Sunete patria", 1848), a scris romane istorice „Pripoverti” (1860), drame: „Frankopan” (1856), „Matia Gubeé” (1860) și tragedie: „Ștefan, ultimul rege al Bosniei” (1857).

Autor de poezii satirice, poezii despre romantism, politică și patriotism.

Note

  1. Bibliothèque nationale de France identificator BNF  (fr.) : Open Data Platform - 2011.
  2. Mirko Bogović // Hrvatski biografski leksikon  (croat) - 1983.
  3. https://www.bartleby.com/library/bios/index2.html

Literatură

Link -uri