Michel-Joseph de Bournonville | |||
---|---|---|---|
fr. Michel-Joseph de Bournonville | |||
Ambasadorul Spaniei la Viena | |||
1726 - 1729 | |||
Naștere |
30 iunie 1672 Mechelen |
||
Moarte |
2 octombrie 1752 (80 de ani) Madrid |
||
Gen | Bournonville | ||
Tată | Jean Francois Benjamin de Bournonville | ||
Mamă | Marie Ferdinand de Saint Aldegonde | ||
Premii |
|
||
Serviciu militar | |||
Afiliere | Imperiul Spaniol | ||
Rang | căpitan general | ||
bătălii | Războiul de Succesiune Spaniolă |
Ducele Michel-Joseph de Bournonville ( fr. Michel-Joseph de Bournonville ; 30 iunie 1672 , Mechelen - 2 octombrie 1752 , Madrid ) a fost un lider militar și diplomat spaniol.
Al doilea fiu al marchizului Jean-François-Benjamin de Bournonville și Marie-Ferdinanda de Saint-Aldegonde.
Și-a început cariera militară în Țările de Jos spaniole , în slujba Electorului de Bavaria , în calitate de căpitan de cavalerie.
În 1701 a devenit colonel și brigadier -inspector al infanteriei. În 1704 a fost avansat mareșal de lagăr , apoi la 31 octombrie 1706 a devenit căpitan al Gărzii Regale de Halberdier din Țările de Jos, iar în același an general locotenent al armatelor regale.
6 septembrie 1709 a fost acordat de Filip al V-lea ca cavaler al Ordinului Lână de Aur . El a primit lanțul de ordine din mâinile Electorului Bavariei în anul următor la Compiègne . S-a dus în Spania în 1710 pentru a lupta în Războiul de Succesiune , slujind cauza lui Filip al V-lea. După ce ostilitățile din Spania s-au încheiat, Bournonville a început activitatea diplomatică care i-a adus o oarecare influență politică, deși ducele de Saint-Simon îl consideră abilități mediocre umane . .
În 1712 a fost numit guvernator al Girona , iar în octombrie 1715 a fost ridicat la demnitatea de mare al Spaniei, clasa I, de către rege și i s-a primit titlul de duce de Bournonville . Acest titlu aparținea nobilimii regatului Castiliei, spre deosebire de francezul deja existent și, la fel ca măreția, era de natură personală. La 21 februarie 1717 a avut loc ceremonia „acoperirii capului”.
În 1718, ducele de Bournonville a fost numit comandant-șef în Vechea Castilie , dar cariera sa militară meteorică s-a încheiat în anul următor cu numirea căpitanului unei companii flamande a gărzii regale. În această calitate, a depus jurământul regelui la 16 iunie 1720.
În 1720 a devenit nobil al Casei Regelui. În 1722 a fost numit ambasador în Franța, deși a fost în scurt timp demis din funcție. A reprezentat Spania ca primul dintre cei trei miniștri plenipotențiari la Congresul de la Soissons din august 1727, unde a fost forțat să accepte ridicarea blocadei Gibraltarului și să permită comerțul liber britanic în coloniile spaniole din America.
În 1726-1729 a fost ambasador la Viena, înlocuindu-l pe baronul Ripperdu , căzut în disgrație . La întoarcerea sa la Madrid, în martie 1729, Bournonville a primit gradul de căpitan general al armatelor regale.
6 iulie 1738 a primit Ordinul Sfântul Ianuarie .
Era singur. Prin permisiunea regală din 17 septembrie 1739, nepotul său François-Joseph de Bournonville a devenit moștenitorul său .
[arată]Strămoșii lui Michel-Joseph de Bournonville | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
În cataloagele bibliografice |
---|