Valentine, Veith
Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de
versiunea revizuită pe 21 august 2020; verificările necesită
2 modificări .
Veit Rudolf Valentin [3] ( germană Veit Rudolf Valentin ; 25 martie 1885, Frankfurt pe Main - 12 ianuarie 1947, Washington , DC) - istoric și arhivist german, autor al clasicului în două volume Geschichte der deutschen Revolution von 1848- 1849".
Biografie
Veit Rudolph Valentin s-a născut în familia istoricului de artă, profesorul Veit Georg Philipp Leonhard Valentin (1842-1900) și a soției sale Caroline (1855-1923). După absolvirea liceului, Veith Jr. a studiat istoria: la 21 de ani, sub îndrumarea lui Erich Marcks (1861-1938), și-a susținut doctoratul. În 1910, la Universitatea din Freiburg, Valentin a primit un doctorat pentru cercetarea vieții prințului Karl Leiningen . După aceasta, Veit Valentin a devenit Privatdozent și , în 1916, Profesor Extraordinar.
La 23 octombrie 1914, Valentin se număra printre semnatarii „Declarației profesorilor din învățământul superior din Imperiul German”: nu împărtășea ideea „vrăjmașiei fatale” ( germană: schicksalhaften Erbfeindschaft ) între germani. Imperiul și Marea Britanie . În conflict cu prorectorul Universității din Freiburg, istoricul Georg von Belov : până la sfârșitul vieții nu a primit niciodată o ofertă de a ocupa funcția de profesor titular la o universitate germană. Din 1918, Veit Valentin a fost membru al Partidului Democrat German (DDP), Reichsbanner și a fost angajat al Ligii pentru Drepturile Omului (Liga für Menschenrechte). Din 1920 a lucrat la Arhivele Naționale din Potsdam și a ținut prelegeri la Școala de Economie din Berlin și, în plus, a cercetat biografiile lui Frederic al II-lea și Otto von Bismarck . În 1930-1931, Valentin a publicat o istorie în două volume a Revoluției germane din 1848-1849, care a devenit un clasic. După începerea dictaturii naţional-socialiste în Germania , Valentine a emigrat la Londra : a predat la University College . În 1939, i-a fost revocată cetățenia germană și el însuși a emigrat în Statele Unite , unde a început să lucreze la Biblioteca Congresului .
Lucrări
- Politisches, geistiges und wirtschaftliches Leben in Frankfurt am Main vor dem Beginn der Revolution von 1848/49. Union Deutscher Verlag, Stuttgart 1907 (Zugleich: Heidelberg, Phil. Diss. 1907) - de asemenea: Frankfurt am Main und die Revolution von 1848/49. Cotta, Stuttgart în 1908.
- Fürst Karl Leiningen und das deutsche Einheitsproblem. Cotta, Stuttgart ua 1910 (Zugleich: Freiburg (Breisgau), Univ., Habil.-Schr., 1910).
- Die Mächte des Dreiverbandes. Oldenbourg, Munchen în 1914.
- Bismarck und seine Zeit (= Aus Natur und Geisteswelt 500). Teubner, Leipzig ua 1915.
- Belgien und die grosse Politik der Neuzeit (= Weltkultur und Weltpolitik. Deutsche und österreichische Schriftenfolge. Deutsche Folge Bd. 1). Bruckmann, München 1915.
- Kolonialgeschichte der Neuzeit. Ein Abris. Mohr, Tübingen 1915.
- cu Max Frischeisen-Köhler, Joseph Jastrow, Eduard Freiherrn von der Goltz, Gustav Roloff und Franz von Liszt : Das englische Gesicht. Anglia în Kultur, Wirtschaft und Geschichte (= Männer und Völker. Bd. 3, ZDB-ID 541981-5 ). Ullstein, Berlin în 1915.
- Graf Reventlow als Geschichtsschreiber. În: Preussische Jahrbücher. bd. 165, 1916, ISSN 0934-0688 , p . 243-252
- Entente und Neutralitat. Hirzel, Leipzig 1917.
- Die 48er Demokratie und der Völkerbundgedanke (= Monographien zum Völkerbund. Bd. 2). Engelmann, Berlin 1919.
- Die erste deutsche Nationalversammlung. Eine geschichtliche Studie über die Frankfurter Paulskirche. Oldenbourg, München în 1919.
- Das erste deutsche Parlament und wir (= Deutsche Revolution. Bd. 10). Klinkhardt, Leipzig 1920.
- Geschichte des Völkerbundgedankens în Deutschland. Ein geistesgeschichtlicher Versuch. Engelmann, Berlin 1920.
- Deutschlands Außenpolitik von Bismarcks Abgang bis zum Ende des Weltkrieges. = Deutschlands Aussenpolitik, 1890-1918. Deutsche Verlags-Gesellschaft für Politik und Geschichte, Berlin 1921.
- Baden und Preussen im Jahre 1894. În: Ludwig Bergsträßer ua (Hrsg.): Von staatlichem Werden und Wesen. Festschrift Erich Marcks zum 60. Geburtstage. Cotta, Stuttgart ua 1921, p. 103-122 (Neudruck. Scientia-Verlag, Aalen 1981, ISBN 3-511-10086-0 ).
- Zur Vorgeschichte des Waffenstillstandes 1918. În: Historische Zeitschrift. bd. 134, 1926, S. 56-66.
- Die politischen Partien in Deutschland. În: Teubners Handbuch der Staats- und Wirtschaftskunde. Abteilung 1: Staatskunde. bd. 2, H. 1, 1926, ZDB-ID 261598-8 , S. 24-47.
- als Herausgeber: Heinrich von Treitschke: Deutsche Geschichte im neunzehnten Jahrhundert. 2 Bande. Erich Reiss, Berlin 1927.
- Friedrich der Grosse. Mit vielen zum Teil bisher unveröffentlichten Bildern aus der Zeit. Erich Reiss, Berlin 1927.
- mit Ottfried Neubecker: Die deutschen Farben. Geleitworth von Edwin Redslob. Quelle & Meyer, Leipzig 1929.
- Geschichte der deutschen Revolution von 1848-1849. 2 Bande. Ullstein, Berlin 1930-1931 (Neudruck. Beltz Quadriga, Weinheim ua 1998, ISBN 3-88679-301-X );
- Trupa 1: Bis zum Zusammentritt des Frankfurter Parlaments.
- Trupa 2: Bis zum Ende der Volksbewegung von 1849.
- Festivalul Național Das Hambacher. (1832-1932). HPV - Historisch-Politischer Verlag, Berlin 1932 (Neudruck. Büchergilde Gutenberg, Frankfurt am Main ua 1982, ISBN 3-7632-2682-6 ).
- Bismarcks Reichsgründung im Urteil englischer Diplomaten. Elsevier, Amsterdam 1937.
- Weltgeschichte Volker, Männer, Ideen. Kiepenheuer & Witsch, Köln ua 1939 (Zugleich Longmans, Green & Co., New York 1939; Lange, Amsterdam 1939 (în zwei Bänden)).
- Bismarck și Lasker. În: Journal of Central European Affairs. bd. 3, 1943/1944, ISSN 0885-2472 , S. 400-415
- O nouă cetățenie mondială. În: Contemporary review. bd. 166, 1944, ISSN 0010-7565 , S. 212-219.
- Poporul german. Istoria și civilizația lor de la Sfântul Imperiu Roman până la al treilea Reich. Knopf, New York, 1946.
- Geschichte der Deutschen. Pontes-Verlag, Berlin 1947.
Literatură
- Bernd Faulenbach: Valentin, Veit (1885-1947). În: Rüdiger vom Bruch, Rainer A. Müller (Hrsg.): Historikerlexikon. Von der Antike bis zum 20. Jahrhundert (= Beck'sche Reihe. Bd. 405). Beck, München 1991, ISBN 3-406-33997-2 , S. 326 urm.
- Elisabeth Fehrenbach: Veit Valentin. În: Hans-Ulrich Wehler (Hrsg.): Deutsche Historiker (= Kleine Vandenhoeck-Reihe. Bd. 331-333, ZDB-ID 255845-2). Band 1, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 1971, p. 69-85.
- Heino Hermanns: Der Historiker Veit Valentin zwischen Weimarer Republik und Nationalsozialismus. 2000 (Magisterarbeit, Universität Kiel, 2000).
- Siegfried Mielke (Hrsg.) sub Mitarbeit von Marion Goers, Stefan Heinz, Matthias Oden, Sebastian Bödecker Lukas-Verlag, Berlin 2008, ISBN 978-3-86732-032-0 , S. 377 f. (Kurzbiografie).
- Klaus Seidl: Veit Valentin im Exil. Überlegungen zur Biographie eines „eruditor refugiat”. În: Jahrbuch zur Liberalismus-Forschung 27 (2015), S. 183-203.
- Volker Ullrich: Buch im Gespräch: Veit Valentin „Geschichte der deutschen Revolution 1848-1849”. În: Die Zeit. 19 februarie 1998, S. 40.
- Hans-Ulrich Wehler: Staatsgeschichte oder Gesellschaftsgeschichte? Zwei Außenseiter der deutschen Historikerzunft: Veit Valentin und Ludwig Quidde. În: Helmut Berding ua (Hrsg.): Vom Staat des Ancien Régime zum modernen Parteienstaat. Festschrift für Theodor Schieder zu seinem 70. Geburtstag. Oldenbourg, München ua 1978, ISBN 3-486-48431-1 , S. 349-368.
- Ralf Zerback: Der Meistererzahler. În: Die Zeit. 13 martie 2014, S. 21 (online).
Note
- ↑ 1 2 Veit (1885-1947) Valentin // Frankfurter Personenlexikon - 2014.
- ↑ 1 2 Veit Valentin // Munzinger Personen (germană)
- ↑ Nolte E. Începutul politicii lui Hitler // Fascismul în epoca sa. - Novosibirsk: Cronograf siberian, 2001. - 568 p. — ISBN 5-87550-128-6 .
Link -uri
| În cataloagele bibliografice |
---|
|
|
---|