Volta ( ital. volta , din ital. voltare - turn; fr. volte ) - în pereche (bărbat și femeie) dans renascentist , în timpul căruia bărbatul execută un element de sprijin - învârte o femeie care dansează cu el în aer (de unde romanic ). baza numelui). Ritmul este rapid sau moderat rapid, semnătura de timp este de 3 bătăi. A apărut probabil în secolul al XVI-lea [1] .
Ea aparține categoriei așa-numitelor „dansuri înalte” [2] , opusă celor mai puțin vii „ dansuri joase ”. Începutul dansului este precedat de o plecăciune a unui bărbat și o reverență a unei femei. Este nevoie de o mare putere și dexteritate de la un bărbat, deoarece modelul principal al dansului - ridicarea unei femei în aer - trebuie să fie executat foarte sus, în timp ce clar și frumos. Descrierea tensiunii se găsește atât în studiile mai vechi, cât și în cele ulterioare. Tuano Arbeau , de exemplu, se referă la volta ca un „ dans provensal ”, crezând că este derivat din galliard . În unele surse, volta se numește „galliard volta”, deși tempo-ul voltajului este mai lent decât tempo-ul galliard-ului.
În cultura dansului din Evul Mediu târziu și Renașterea timpurie, cuvântul „volta” a fost folosit pentru a se referi la un anumit pa - o întoarcere completă a dansatorilor. În viitor, ca și în cazul branlei , denumirea unui pas caracteristic separat s-a extins la întregul dans [3] .
Volta este inițial un dans popular. La scurt timp după apariție, a început să fie interpretat la festivitățile de la curte . În secolul al XVI-lea, era cunoscută în toate țările europene, dar cel mai mare succes a avut la curtea franceză. Cu toate acestea, sub Ludovic al XIII-lea , curtea franceză a Voltei nu mai dansează. Acest dans a fost păstrat pentru cel mai mult timp în Italia.
Puținele mostre muzicale care au supraviețuit îi aparțin lui M. Pretorius („Terpsichore”, 1612), A. Le Roy, D. Gauthier , T. Morley , W. Bird [1] .