Corb chel oriental
| Corb chel oriental | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| clasificare stiintifica | ||||||||
| Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:DeuterostomiiTip de:acorduriSubtip:VertebrateInfratip:cu falciSuperclasa:patrupedeComoară:amniotiiComoară:SauropsideClasă:PăsăriSubclasă:păsări cu coadă de fantăInfraclasa:Gust nouComoară:NeoavesEchipă:paseriformeSubordine:cântec passerineInfrasquad:passeridaFamilie:Picartartidae Lowe , 1938Gen:Ciori cheliVedere:Corb chel oriental | ||||||||
| Denumire științifică internațională | ||||||||
| Picathartes oreas Reichenow , 1899 | ||||||||
| stare de conservare | ||||||||
 Specii vulnerabile IUCN 3.1 Vulnerabil : 22708119 |
||||||||
| ||||||||
Corb chel de Est [1] , sau corb chel cu gât cenușiu [1] ( lat. Picathartes oreas ) este o specie rară de păsări paseriforme din familia Picathartidae. Populația speciei este fragmentată în toată Africa Centrală. Densitatea populației este foarte scăzută. Habitatul speciei devine din ce în ce mai mic din cauza epuizării pădurilor tropicale. Ca urmare, specia este inclusă pe Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN.
Pasărea este relativ mare. Lungimea corpului este de aproximativ 33 până la 38 de centimetri, iar coada sa vizibil lungă este de aproximativ 14 centimetri. Greutatea unei păsări adulte este de la 200 la 250 de grame. Nu există dimorfism sexual . Capul este roșu, negru și violet. Corpul este de culoare gri-albăstruie, care se estompează la un gri mătăsos la gât. Pieptul și burta sunt galbene.
În căutarea prăzii, păsările sar de-a lungul coronamentului pădurii. Se hrănesc cu o varietate de nevertebrate și vertebrate mici.
Specia este distribuită în sud-estul Nigeriei, vestul și sudul Camerunului, Gabon, în partea continentală a Guineei Ecuatoriale și în sud-vestul Bioko . În cea mai mare parte, păsările se mișcă în baldachinul pădurii tropicale primare. Zonele de reproducere a păsărilor sunt foarte specifice. Preferă aflorimente stâncoase pentru a proteja cuiburile de ploaie, căderea pietrelor și prădători.
Note
- ↑ 1 2 Boehme R.L. , Flint V.E. Dicționar de nume de animale în cinci limbi. Păsări. latină, rusă, engleză, germană, franceză / Ed. ed. acad. V. E. Sokolova . - M . : Limba rusă , RUSSO, 1994. - S. 322. - 2030 exemplare. - ISBN 5-200-00643-0 .
Literatură
- Christopher M. Perrins (Hrsg.): Die BLV-Enzyklopädie Vögel der Welt. Aus dem Englischen von Einhard Bezzel. BLV, München/Wien/Zürich 2004, ISBN 978-3-405-16682-3 , S. 515 ff (Titel der englischen Originalausgabe: The New Encyclopedia Of Birds. Oxford University Press, Oxford 2003).
- Hazell Thompson, Manualul păsărilor lumii , vol. 12., Kapitel: Familia Picathartidae (Picathartes), Lynx Edicions, Barcelona, 2007, S. 60–69, ISBN 978-84-96553-42-2 .