Alegerile generale din Costa Rica (1974)

La 3 februarie 1974 au avut loc alegeri generale în Costa Rica [1] pentru a alege președintele Costa Rica și 57 de deputați în Adunarea Legislativă . Drept urmare, candidatul Partidului pentru Eliberarea Națională, Daniel Oduber Quiroz , a fost ales președinte, iar partidul său a câștigat alegerile parlamentare. Prezența la vot a fost de 79,9% [2] .

Deși partidele de stânga au fost scoase în afara legii, deoarece Constituția nu permitea existența partidelor marxiste, până atunci interdicția nu a fost aplicată în practică și a fost în scurt timp eliminată prin reforma constituțională pentru următoarele alegeri din 1978 [3] .

Campanie electorală

Scăderea popularității guvernului a fost afectată de Afacerea Vesco, un caz de corupție care îl implica pe președintele de atunci José Figueres în legătură cu legăturile sale dubioase cu criminalul internațional Robert Vesco, care a cauzat mari probleme candidatului partidului de guvernământ Daniel Oduber Quiroz [3] . Rodrigo Carazo , fost membru al Partidului pentru Eliberarea Națională și congresman, a candidat ca independent. Carazo a avut fricțiuni semnificative cu Figueres când s-au confruntat anterior în primarul Partidului de Eliberare Națională. Carazo a promis că îl va înlătura pe Vesco dacă va câștiga. De asemenea, a primit aprobarea fostului președinte José Trejos [3] .

O altă problemă majoră în alegeri a fost comunismul în general, întrucât alegerile au avut loc în apogeul Războiului Rece și, în special , relațiile diplomatice sovieto-costaricane . Candidatul de dreapta Jorge González Marten a promis că îi va opri. Biserica Catolică din Costa Rica a emis o declarație publică în care critică atât comunismul, cât și capitalismul sălbatic și a cerut o a treia cale [3] , care a fost susținută de Partidul de Eliberare Națională și Partidul Creștin Democrat. Stânga tradițională, reprezentată de Partidul Acțiunea Socialistă a lui Manuel Mora , s-a apărat argumentând că fostul Arhiepiscop Victor Manuel Sanabria a afirmat că catolicii din Costa Rica nu aveau nicio obiecție să fie membri ai Partidului Comunist. Mișcarea de extremă dreaptă pentru o Costa Rica Liberă a lansat și o campanie foarte costisitoare împotriva partidului lui Mora la acea vreme [3] .

Un alt candidat remarcabil a fost excentricul Gerardo Venceslao Villalobos, nominalizat de Partidul Democrat. Villalobos a făcut multe cascadorii nebune și activități neobișnuite pentru un candidat, cum ar fi meciuri de box și lupte sau încercarea de parașutism [3] .

Rezultate

Alegeri prezidențiale

Alegeri parlamentare

Note

1. ↑ Nohlen, D (2005) Elections in the Americas: A data handbook, Volumul I , p155 ISBN 978-0-19-928357-6
2. ↑ Nohlen, p157
3. ↑ 1 2 3 4 5 6 Hernández Naranjo, Gerardo. „Reseña de las elecciones presidenciales de 1974” (PDF) [ spaniolă ] ]. Arhivat din original (PDF) pe 2016-02-16 . Consultat la 13 aprilie 2016 . Parametrul depreciat folosit |url-status=( ajutor )