Alegeri generale în Ecuador (1978–1979)

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 23 februarie 2022; verificările necesită 4 modificări .
← 1968 1984 →
Alegeri prezidențiale în Ecuador
1978-1979
16 iulie 1978 și 29 aprilie 1979
A se dovedi 75,46% (prima rundă)
80,5% (runda a doua)
Candidat Jaime Roldos Aguilera Sixto Durand-Ballen
Transportul Unificarea Forțelor Populare Partidul Social Creștin
voturi 1.025.148
( 68,49 % )
471.657
(31,51%)

Rezultatele turului 2 al alegerilor prezidențiale pe provincii
Rezultatul alegerilor Jaime Roldos Aguilera este ales președinte al Ecuadorului.

Alegerile generale în Ecuador au avut loc în 1978 și 1979 [1] . Primul tur al alegerilor prezidențiale a avut loc la 16 iulie 1978 , iar al doilea tur de scrutin a avut loc odată cu alegerile parlamentare din 29 aprilie 1979 [1] . Drept urmare, victoria a fost câștigată de Jaime Roldos Aguilera de la United Forces of the People , care a primit 68,5% din voturi în turul doi [2] . Partidul Social Creștin a câștigat alegerile parlamentare cu 29 din 69 de locuri [3] .

Au fost primele alegeri prezidențiale populare din 1968 și au marcat începutul unei faze politice naționale numită „Întoarcerea democrației”.

Contextul și cursul alegerilor

Alegerile s-au desfășurat în baza Legii Electorale, care a fost adoptată cu adăugarea unor prevederi tranzitorii care împiedicau foștii președinți să participe la alegeri. Acest lucru i-a afectat pe J. M. Velasco și K. H. Arosemena , care s-au bucurat de o bună popularitate. Au fost adăugate și cerințele de proveniență ale candidaților, care l-au afectat direct pe fostul primar al orașului Guayaquil , Asad Bukaram , care a avut cele mai mari șanse de a câștiga alegerile (părinții lui erau de origine libaneză).

Situația politică a fost complicată de asasinarea liderului politic și candidat la președinție al Frontului Radical Alfarist de centru-dreapta, Abdon Calderon Muñoz. Unele indicii l-au indicat pe ministrul guvernului, generalul Bolívar, Jarrin Cajuenhas, ca organizator al crimei. Deși vinovăția sa nu a putut fi pe deplin dovedită, generalul și fostul ministru a fost condamnat la 12 ani de închisoare pe baza unor probe circumstanțiale în timpul președinției lui Jaime Roldos Aguilera .

Campania electorală a fost sub presiunea dictaturii militare, care a schimbat constant regulile de desfășurare a alegerilor și a îngreunat campania electorală pentru unii candidați. Discursurile candidaților s-au concentrat în principal pe restabilirea democrației depline și îmbunătățirea economiei, aflată în criză după boom-ul petrolului din anii 1970.

În timp ce se număra voturile din primul tur, triumviratul militar aflat la guvernare a reorganizat Tribunalul Suprem Electoral. Rezultatele turului I au fost făcute publice abia în noiembrie 1978, la aproape patru luni de la alegeri, ceea ce a dat naștere la suspiciuni de falsificare a rezultatelor.

Etapa a 2-a a campaniei a început în decembrie 1978, dar alegerile au avut loc abia pe 29 aprilie 1979, la aproape cinci luni de la anunțarea rezultatelor turului I.

La 22 iunie 1979, în conformitate cu Decretul Suprem nr. 3481, s-a anunțat că la 10 august 1979 va prelua funcția de președinte nou ales, Jaime Roldos Aguilera.

Rezultate

Alegeri prezidențiale

Candidat Transportul 1-a rundă a 2-a rundă
Vot % Vot %
Jaime Roldos Aguilera Unificarea Forțelor Populare 381 215 27.7 1 025 148 68,5
Sixto Durand-Ballen Partidul Social Creștin 328 461 23.9 471 657 31.5
Raul Clemente Huerta Partidul Liberal Radical Ecuadorian 311 983 22.7
Rodrigo Borja Cevallos Stânga Democrată 165 258 12.0
Abdon Calderon Frontul Radical Alfrista 124 347 9,0
René Mauge Partidul Socialist Ecuadorian 65 187 4.7
Buletine de vot nevalide/albe 199 915 - 184 481 -
Total 1 576 366 100 1 681 286 100
Alegătorii înregistrați/Prezența la vot 2 088 874 75,46 2 088 874 80,5
Sursa: Nohlen

Alegeri parlamentare

Transportul Districtul național județe de provincie Total
locuri
Vot % Locuri Vot % Locuri
Unificarea Forțelor Populare 445 229 30.9 patru 454 910 31.7 25 29
Stânga Democrată 265 068 18.4 2 212 091 14.8 13 cincisprezece
Partidul Social Creștin 123 411 8.6 unu 91 384 6.4 2 3
Partidul Liberal Radical Ecuadorian 115 110 8.0 unu 138 456 9.7 3 patru
Partidul Conservator Ecuadorian 112 909 7.8 unu 126 942 8.9 9 zece
Partidul Naționalist Revoluționar 108 437 7.4 unu 65 150 4.5 unu 2
Coaliția Instituționalistă Democrată 90 277 6.3 unu 85 835 6.0 2 3
Mișcarea Populară Democrată 68 892 4.8 unu 70 590 4.9 0 unu
Uniunea Populară Democrată 44 810 3.1 0 64 249 4.5 unu unu
Federația Națională Velaski 37 740 2.6 0 42 840 3.0 unu unu
Partidul Socialist al Acțiunii Populare Revoluționare 26 849 1.9 0 37 596 2.6 0 0
Acțiunea revoluționară naționalistă ecuadoriană - - - 43 483 3.0 0 0
Buletine de vot nevalide/albe 236 373 - - 245 398 - - -
Total 1 675 195 100 12 1 678 924 100 57 69
Alegătorii înregistrați/Prezența la vot 2 088 874 80.2 - 2 088 874 80,4 - -
Sursa: Nohlen, IPU

Note

  1. 1 2 Nohlen, D (2005) Elections in the Americas: A data handbook, Volumul II , p379 ISBN 978-0-19-928358-3
  2. Enciclopedia Electoral Latinoamericana y del Caribe , p300
  3. Nohlen, p395