Vyalbe, Elena Valerievna

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită la 21 februarie 2022; verificările necesită 8 modificări .
Elena Vyalbe
informatii personale
Podea feminin
Numele complet Elena V. Vyalbe
Cetățenie
Data nașterii 20 aprilie 1968( 20.04.1968 ) (54 de ani)
Locul nașterii
Creştere 164 cm
Greutatea 54 kg
Carieră
Club Trud (Magadan)
CSKA (Moscova)
Antrenor Victor Tkachenko
Alexander Grushin
În echipa națională 1987−1998
stare terminat de vorbit
Sfârșitul carierei 1998
Medalii
jocuri Olimpice
Aur Albertville 1992 cursa de ștafetă 4×5 km
Bronz Albertville 1992 5 km clasic
Bronz Albertville 1992 urmărire 10 km
Bronz Albertville 1992 15 km clasic
Bronz Albertville 1992 30 km
Aur Lillehammer 1994 cursa de ștafetă 4×5 km
Aur Nagano 1998 cursa de ștafetă 4×5 km
Campionate mondiale
Aur Lahti 1989 10 km
Aur Lahti 1989 30 km
Argint Lahti 1989 cursa de ștafetă 4×5 km
Aur Val di Fiemme 1991 cursa de ștafetă 4×5 km
Aur Val di Fiemme 1991 10 km
Aur Val di Fiemme 1991 15 km clasic
Argint Val di Fiemme 1991 30 km
Aur Falun 1993 15 km clasic
Aur Falun 1993 cursa de ștafetă 4×5 km
Aur Thunder Bay 1995 30 km
Aur Thunder Bay 1995 cursa de ștafetă 4×5 km
Argint Thunder Bay 1995 15 km clasic
Aur Trondheim 1997 5 km clasic
Aur Trondheim 1997 urmărire 10 km
Aur Trondheim 1997 15 km
Aur Trondheim 1997 30 km clasic
Aur Trondheim 1997 cursa de ștafetă 4×5 km
Premii de stat și departamentale
Ordinul Meritul pentru Patrie, clasa a III-a
Ordinul de Onoare - 2018 Ordinul Prieteniei Popoarelor Medalia RUS a Ordinului pentru Meritul Patriei ribbon.svg clasa I Medalia „Pentru distincție în serviciul militar”, clasa a II-a
Ordinul de Merit pentru Khakassia (panglică).png Comanda "Duslyk" Insigna de Onoare „Pentru merite în dezvoltarea culturii fizice și a sportului” (panglică).png
Insigna „Onorat Antrenor al Rusiei” Maestru onorat al sportului din Rusia Maestru onorat al sportului al URSS Maestru internațional în sport al URSS Imaginea insigna a maestrului sportului din URSS
rezultate
jocuri Olimpice 7 ( × 3 + × 0 + × 4)
Campionatul Mondial 17 ( × 14 + × 3 + × 0)
Cupa Mondială
Debutul la Cupa Mondială 28 februarie 1987, Lahti
Cupa Mondială câștigă 45

Elena Valerievna Vyalbe (născută - Trubitsyna ; născută la 20 aprilie 1968 , Magadan , Regiunea Magadan , RSFSR , URSS ) - schioare sovietică și rusă , personalitate publică și politică , antrenor. Președinte al Federației Ruse de Curse de Schi (17 iunie 2010 - prezent ), șef al Asociației Ruse de Schi (ianuarie 2020 - prezent ) [1] [2] . Candidat la Științe Pedagogice .

Cariera

A inceput sa schieze la varsta de 8 ani la Scoala Sportiva pentru Copii si Tineret-2 din Magadan . Primii antrenori sunt G. Popkov și Viktor Tkachenko . La 11 ani a devenit membră a echipei naționale a regiunii Magadan la schi fond. La vârsta de 14 ani a primit titlul de Maestru în sport al URSS . În 1986, la debutul Campionatului Mondial de juniori de la Lake Placid , America, la vârsta de 17 ani, a câștigat premii la toate cursele (două medalii de argint la ștafetă și cursa clasică de 5 km, bronz la proba de 15 km liber. ). În 1987, a câștigat din nou premii în toate cursele la Campionatele Mondiale de juniori din Asiago , Italia . Ea a câștigat aurul la individual 15 km patinaj și ștafetă și argint la 5 km clasic. Din 1987, ea a început să cânte sub numele de familie Vyalbe, căsătorindu-se cu un schior din SSR Estonia Urmas Vyalbe .

Ea și-a făcut debutul la Cupa Mondială pentru adulți în sezonul 1986/87 pe scena din Finlanda Lahti . În primele starturi, ea a câștigat puncte la Cupa Mondială, arătând rezultatele primilor zece în cursele individuale la etapele din Lahti și Falun , a ocupat locurile 8 și, respectiv, 5. Sezonul de debut s-a încheiat pe locul 23 în clasamentul general. În același sezon, ea a câștigat prima ei cursă la Cupa Mondială ca parte a echipei de ștafetă sovietice. La 1 martie 1987, un cvartet format din Antonina Ordina , Larisa Lazutina , Elena Vyalba și Anfisa Reztsova a excelat în cursa de ștafetă de la Cupa Mondială de la Lahti.

Ea a ratat sezonul 1987/88 din cauza nașterii fiului ei Frans și nu a putut participa la Jocurile Olimpice de la Calgary , unde schiorii sovietici au câștigat trei medalii de aur în patru curse.

În sezonul 1988/89 , Vyalbe, în vârstă de 20 de ani, a câștigat cinci etape la Cupa Mondială și a devenit al treilea de încă două ori și a câștigat pentru prima dată Big Crystal Globe. Ea a câștigat prima ei cursă individuală de Cupă Mondială în orașul elvețian Kampra pe 14 decembrie 1988 (o cursă de 15 km freestyle). Ea a câștigat în timpul sezonului atât în ​​cursele de sprint, cât și în cursele de ședere. La fel de bine deținut atât „skate”-ul, cât și stilul clasic. Ea a debutat la Campionatele Mondiale din Finlanda Lahti , unde a devenit de două ori campioană, câștigând cursele de 10 km și 30 de km liber. În ștafeta cu echipa, ea a câștigat argintul (împreună cu Smetanina , Shamshurina și Tikhonova ).

La Cupa Mondială 1989/90 a câștigat două starturi individuale (a fost, de asemenea, a doua o dată și a treia de două ori). În clasamentul general, ea a ocupat locul doi după o altă schioare sovietică Larisa Lazutina.

În sezonul 1990/91, ea a câștigat al doilea Big Crystal Globe din cariera ei, câștigând șase curse individuale. Avantajul față de italianca Stefania Belmondo , care s-a clasat pe locul doi, a fost de aproape 100 de puncte. La Campionatele Mondiale din 1991, ea a câștigat trei medalii de aur (a câștigat ștafeta și cursele individuale de 15 km clasic și 10 km liber) și o medalie de argint, pierzând doar în fața compatriotului Lyubov Yegorova la patina de 30 km .

În sezonul 1991/92 , ea a excelat de patru ori la starturi individuale în cupă și a câștigat pentru a treia oară Cupa Mondială. Pentru prima dată a participat la Jocurile Olimpice de la Albertville , unde a devenit campioană în ștafetă (împreună cu Smetanina, Lazutina și Egorova) și a câștigat patru medalii de bronz la curse individuale.

În sezonul 1992/93, ea a pierdut campionatul în clasamentul general în fața lui Egorova. La etapele Cupei Mondiale aproape că au împărțit împreună victorii și podiumuri. Poziții individuale pe podium (aur-argintiu-bronz) în sezonul de la Vyalba: 2-4-1 împotriva rezultatului Egorova: 4-2-1. La Campionatele Mondiale de la Falun, Suedia, Vyalbe a câștigat două aurii - la individual 15 km clasic și la ștafetă.

În sezonul 1993/94, ea a suferit o presiune serioasă din partea Egorova și a schioarelor italiene Stefania Belmondo și Manuela Di Centa . La începutul sezonului, a câștigat două curse individuale, dar din cauza unei boli la Jocurile Olimpice de la Lillehammer, Norvegia, a câștigat o singură medalie - aur în cadrul ștafetei patru (cu Lazutina, Gavrylyuk și Egorova). La fel ca cu doi ani mai devreme la Albertville, Elena Vyalbe a debutat în ștafetă la prima etapă a clasicei. În clasamentul final al Cupei Mondiale, ea a ocupat locul trei, ratându-i pe italianul Di Centa și Egorova.

Timp de aproape un an s-a antrenat sub îndrumarea lui Nikolai Zimyatov , dar în ajunul noului sezon a revenit la echipa națională la Alexander Grushin [3] . La Cupa Mondială 1994/95 , ea a câștigat clasamentul general cu un avantaj record. A câștigat de 14 ori Cupa Mondială (de cinci ori ca parte a ștafetei). Odată ajunsă la etapele Cupei Mondiale, compatriota Nina Gavrylyuk a reușit să o ocolească . Numai într-o cursă de cupă au câștigat nerușii (cursa clasică de 10 km de la etapa din Lahti a fost câștigată de norvegianul Nybroten ). La Campionatele Mondiale de la Thunder Bay, Canada, Vyalba a devenit campion de două ori, câștigând în ștafetă și în cursa individuală de 30 km liber. Ea a câștigat și argint în clasica de 15 km. Sezonul 1994/1995 a devenit „de aur” pentru întreaga echipă de schiori ruși. Primele cinci locuri în clasamentul Cupei Mondiale au fost ocupate de ruși (Vyalbe, Gavrylyuk , Lazutina , Danilova , Zavyalova ). La Campionatele Mondiale de la Thunder Bay, toate medaliile de aur la schi fond feminin au fost câștigate și de ruși.

La un nivel ridicat s-a desfășurat și sezonul 1995/96 . Ea a câștigat patru curse individuale și a câștigat ștafeta de trei ori la Cupa Mondială. Di Centa a avut o a doua jumătate puternică a sezonului și a câștigat al doilea Big Crystal Globe din cariera ei. Vyalbe a ocupat locul doi.

La Campionatele Mondiale din 1997 de la Trondheim, Norvegia , ea a stabilit un record - a câștigat toate cele cinci curse, devenind campioana de 14 ori în suma tuturor starturilor la Campionatele Mondiale. În cursa clasică de sprint de 5 km, Vyalbe a arătat al doilea rezultat, iar Lyubov Egorova a excelat. Trei zile mai târziu, Egorova a fost condamnată pentru dopaj și descalificată, iar medalia de aur i-a revenit lui Vyalba. Deosebit de acută din punct de vedere al intensității luptei din acest campionat a fost cursa de urmărire de 10 km în stil liber (cursa a fost inclusă în cursa combinată: 5 km (clasic) + 10 km (patinaj)), unde doar un photo finish. a determinat victoria lui Vyalba în lupta cu italianul Belmondo. De asemenea, Vyalbe pentru a cincea oară la competiții internaționale a reușit să câștige cea mai dificilă cursă la schiul feminin - un maraton de 30 km (la Trondheim s-a desfășurat în stil clasic).

Campionul olimpic și de patru ori campion mondial Concurentul finlandez Mika Myllulya a considerat-o pe Elena Vyalbe cea mai mare schioare a tuturor timpurilor [4] . În etapele Cupei Mondiale, Elena Vyalbe a câștigat podiumuri la toate cursele individuale (a fost prima de trei ori, a doua de cinci ori și a treia de două ori), iar în cursele de ștafetă, echipa rusă cu participarea ei a câștigat patru victorii și a ocupat un loc al doilea. . În clasamentul general, Vyalbe a câștigat Cupa Mondială pentru a cincea oară record. De asemenea, din sezonul 1996/1997 au început să se joace distincții separate pentru femei la probele de sprint și distanță. La probele la distanță, Vyalbe a câștigat Micul Glob de Cristal, iar la sprint a fost a doua în spatele lui Belmondo.

Vyalbe s-a pregătit în mod responsabil pentru startul Jocurilor Olimpice de la Nagano în 1998 , dar a fost împiedicată de o răceală care a avut loc în ajunul startului principal. În plus, corpul ei era epuizat după câțiva ani de hegemonie în sportul mondial și sezonul 1997, și avea nevoie de o abordare specială de antrenament și de creion de ochi individual, ceea ce nu s-a întâmplat [5] .

La Cupa Mondială 1997/98 a câștigat două etape (inclusiv ca parte a ștafetei). Ultima victorie record la acea vreme a 45-a la Cupa Mondială a fost câștigată pe 20 decembrie 1997 la Davos , Elveția, în cursa de 15 km în stil clasic. La Jocurile Olimpice de la Nagano, ea a câștigat din nou al treilea aur olimpic din carieră ca parte a ștafetei (împreună cu Gavrylyuk, Danilova și Lazutina). Imediat după Jocurile Olimpice, la vârsta de 30 de ani, ea și-a încheiat cariera.

Federația Rusă de Curse de Schi

În 2004, ea a candidat pentru președinția Federației Ruse de Curse de Schi, dar a pierdut în număr de voturi în fața vicepreședintelui ROC Vladimir Loginov (în turul al doilea de vot, 65 de delegați au votat pentru Loginov și 39 pentru Vyalba) [6] . Imediat după însumarea rezultatelor votării, ea a acceptat oferta lui Vladimir Loginov de a deveni prim-vicepreședinte al FLGR și, în același timp, antrenorul principal al naționalelor Rusiei. Cu toate acestea, în 2006, Vyalbe, dezamăgit, a părăsit FLGR.

17 iunie 2010 Vyalbe a fost ales președinte al FLGR. La Conferința de raportare și alegeri, ea a primit cele mai multe voturi - 77 [7] . Doi dintre principalii concurenți ai lui Vyalba la aceste alegeri - campionul olimpic din Salt Lake City, Mihail Ivanov și prim-vicepreședintele Comitetului Olimpic Rus Igor Kazikov  - și-au retras candidaturile, respectând cererea-recomandarea ROC și a Ministerului Sportului de a amâna alegerile. al președintelui FLGR timp de două-trei luni . ROC și Ministerul Sportului și-au argumentat solicitarea cu necesitatea de a face față recomandărilor Federației Internaționale de Schi privind schimbarea conducerii FLGR după numeroase cazuri de dopaj la naționala Rusiei în sezonul 2008-2009. Cu toate acestea, conferința FLGR nu a dat seama de solicitările-recomandări ale acestor organizații, iar Vyalbe a fost ales președinte al FLGR cu majoritate de voturi [8] .

În mai 2014, a fost realesă Președinte al FLGR pentru un al doilea mandat nealternativ, la 25 mai 2018 - pentru un al treilea mandat, tot pe bază nealternativă [9] .

Asociația Rusă de Schi

În ianuarie 2020, ea a fost numită șefa Asociației Ruse de Schi (o organizație neguvernamentală, integral rusească, care reprezintă Rusia în Federația Internațională de Schi) în locul lui Andrey Bokarev, care este responsabil din iulie 2010 [2] . De asemenea, continuă să lucreze ca președinte al FLGR și antrenor principal al echipei naționale a Rusiei.

Federația Internațională de Schi

În iunie 2021 a fost aleasă în consiliul de conducere al Federației Internaționale de Schi [10] . Sunt 16 oameni în consiliu. În timpul votării, Vyalbe a ocupat locul 16 din 19 candidați [11] . A devenit prima femeie din istoria Federației Internaționale de Schi, care a fost aprobată de Consiliu prin votul delegaților [12] .

Activitate socială și politică

Familie

Ea a fost căsătorită cu schiorul estonian Urmas Vyalbe , participant la Jocurile Olimpice din 1992 și 1994. Are un fiu Franz Vyalbe (născut în 1987) și fiice Polina (născut în 2002) și Varvara (născut pe 20 ianuarie 2014) [14] . Soțul Maxim lucrează ca manager și își conduce propria afacere [15] . Elena Vyalbe, cu permisiunea familiei lui Urmas Vyalbe, a lăsat numele fostului ei soț [16] .

Recorduri și realizări

Rezultate la competiții majore

Campionatele Mondiale de schi

23 de starturi - 17 medalii (14 de aur și 3 de argint)

Campionatul Mondial echipa națională 5 km 10 km 10 km 15 km 30 km Ștafetă
1989 Lahti  URSS N / A 6 unu — unu 2
1991 Val di Fiemme  URSS — N / A unu unu 2 unu
1993 Falun  Rusia patru N / A 6 unu 19 unu
1995 Thunder Bay  Rusia patru N / A 12 2 unu unu
1997 Trondheim  Rusia unu N / A unu unu unu unu

Câștigând Cupa Mondială (5)

Sezonul 1988/1989

Loc Sportiv Ochelari
unu Elena Vyalbe 167
2 Alzhbeta Gavranchikova 105
3 Tamara Tihonova 93
patru Manuela Di Centa 91
5 Larisa Lazutina 89

Sezonul 1990/1991

Loc Sportiv Ochelari
unu Elena Vyalbe 220
2 Stefania Belmondo 128
3 Lyubov Egorova 126
patru Marie Helen Ostlund 112
5 Manuela Di Centa 106

Sezonul 1991/1992

Loc Sportiv Ochelari
unu Elena Vyalbe 169
2 Stefania Belmondo 156
3 Lyubov Egorova 152
patru Maryut Rohlig 122
5 Elin Nielsen 98

| Sezonul 1994/1995

Loc Sportiv Ochelari
unu Elena Vyalbe 1060
2 Nina Gavrylyuk 840
3 Larisa Lazutina 785
patru Olga Danilova 547
5 Olga Zavyalova 395

| Sezonul 1996/1997

Loc Sportiv Ochelari
unu Elena Vyalbe 940
2 Stefania Belmondo 909
3 Katerjina Noimanova 525
patru Nina Gavrylyuk 518
5 Olga Danilova 414

Rezultatele Cupei Mondiale

Sezon Clasamentul general Vederi la distanta Sprint
Ochelari Loc Ochelari Loc Ochelari Loc
1986/87 19 23. - - - -
1987/88 - - - - - -
1988/89 167 unu. - - - -
1989/90 137 2. - - - -
1990/91 220 unu. - - - -
1991/92 169 unu. - - - -
1992/93 710 2. - - - -
1993/94 570 3. - - - -
1994/95 1060 unu. - - - -
1995/96 945 2. - - - -
1996/97 940 unu. 340 unu. 472 2.
1997/98 246 12. 136 5. 110 optsprezece.

Premii, titluri, premii

Are gradul militar de locotenent colonel în rezervă (2016). Școala sportivă de schi fond din Magadan poartă numele Elena Vyalbe din 2002.

Cinematografie

Vezi și

Surse

Note

  1. ↑ Elena Vyalbe a devenit șeful Asociației Ruse de Schi . www.championat.com. Extras 4 februarie 2020. Arhivat din original pe 4 februarie 2020.
  2. ↑ 12 Echipa de știri DS . Elena Vyalbe devine noul președinte al Asociației Ruse de Schi . Extras 4 februarie 2020. Arhivat din original pe 4 februarie 2020.  
  3. ↑ Interviu cu Alexander Grushin . Preluat la 9 august 2017. Arhivat din original la 9 august 2017.
  4. ↑ Linie directă [[Myllula, Mika|Miki Myllyluly]] cu cititorii revistei Skiing . Consultat la 24 decembrie 2009. Arhivat din original la 11 iulie 2011.
  5. ↑ [https://web.archive.org/web/20170403211102/http://www.sport-express.ru/skiing/reviews/elena-vyalbe-nam-vsem-nado-molitsya-chtoby-rossiyu-dopustili- na-igry-2018-1237270/ Arhivat 3 aprilie 2017 la Wayback Machine Elena Vyalbe: „Toți trebuie să ne rugăm ca Rusiei să i se permită să participe la Jocurile din 2018.” Ziarul Sport-Express ]
  6. ↑ FLGR are o nouă față. Chipul lui V. A. Loginov Exemplar de arhivă din 24 ianuarie 2007 la Wayback Machine // Site-ul oficial al revistei „Ski”
  7. ↑ Elena Vyalbe este noul președinte al Federației Ruse de Curse de Schi . Consultat la 17 iunie 2010. Arhivat din original pe 26 iunie 2010.
  8. ↑ Raport de la conferința FLGR din 2010 . Consultat la 28 iunie 2010. Arhivat din original la 23 decembrie 2012.
  9. ↑ Vyalbe reales președinte al Federației Ruse de Curse de Schi . Preluat la 26 mai 2018. Arhivat din original la 27 mai 2018.
  10. ↑ Elena Vyalbe aleasă în consiliul de conducere al Federației Internaționale de Schi . Sport RIA Novosti (20210604T1543). Preluat la 4 iunie 2021. Arhivat din original la 4 iunie 2021.
  11. ↑ Elena Vyalbe aleasă în consiliul de conducere al Federației Internaționale de Schi . TASS . Preluat la 4 iunie 2021. Arhivat din original la 4 iunie 2021.
  12. ↑ Elena Vyalbe a devenit prima femeie din istoria FIS care a fost aleasă în consiliul de administrație al organizației pe baza votului delegaților . sports.ru . Preluat la 4 iunie 2021. Arhivat din original la 4 iunie 2021.
  13. ↑ Regiunea Moscova: a fost deschis Clubul Femeilor de Afaceri din Regiunea Moscovei . Consultat la 17 iunie 2010. Arhivat din original pe 4 martie 2016.
  14. ↑ Site-ul oficial FLGR . Consultat la 20 ianuarie 2014. Arhivat din original pe 20 ianuarie 2014.
  15. ↑ Elena Vyalbe: biografie, viață personală, realizări și recenzii . Preluat la 7 august 2017. Arhivat din original la 7 august 2017.
  16. ↑ Elena Vyalbe: Doresc prosperitate poporului Estoniei . Preluat la 7 august 2017. Arhivat din original la 7 august 2017.
  17. ↑ Guinness World Records 1998 . Preluat la 20 martie 2018. Arhivat din original la 20 martie 2018.
  18. ↑ Titlul „Cetățean de onoare al orașului Magadan” a fost acordat schioarei Elena Vyalba în urmă cu 28 de ani . Preluat la 30 august 2017. Arhivat din original la 30 august 2017.
  19. ↑ Decretul președintelui Federației Ruse din 22 aprilie 1994 nr. 808 „Cu privire la acordarea de premii de stat ale Federației Ruse sportivilor, antrenorilor, lucrătorilor culturii fizice și sportului din Federația Rusă în urma rezultatelor celor XVII Jocurile Olimpice de iarnă în 1994" . Preluat la 11 mai 2019. Arhivat din original la 11 mai 2019.
  20. ↑ Decretul Președintelui Federației Ruse din 16 aprilie 1997 Nr. 376 „Cu privire la acordarea Ordinului de Merit pentru Patrie, gradul III, Vyalbe E.V.” . Preluat la 11 mai 2019. Arhivat din original la 11 mai 2019.
  21. ↑ Ordinul președintelui Federației Ruse din 27 februarie 1998 nr. 379-rp „Cu privire la încurajarea Vyalba E.V. și Gavrylyuk N.V.” . Preluat la 11 octombrie 2019. Arhivat din original la 11 octombrie 2019.
  22. ↑ „Dacă pot fi de folos...” . Preluat la 28 august 2017. Arhivat din original la 28 august 2017.
  23. ↑ Recunoașterea meritului . Preluat la 22 aprilie 2018. Arhivat din original la 22 aprilie 2018.
  24. ↑ Decretul Președintelui Federației Ruse din 29 iunie 2018 Nr. 377 „Cu privire la acordarea premiilor de stat ale Federației Ruse” . Preluat la 11 mai 2019. Arhivat din original la 10 mai 2019.

Link -uri

  Accesați articolul Wikidata  În rețelele sociale
Site-uri tematice
Dicționare și enciclopedii
 Campioni mondiali la schi fond la o distanta de 5 km
 Campioni mondiali la schi fond la o distanta de 15 km
 Campioni mondiali la schi fond la urmărire/skiatlon
5 km + 10 km urmărire combinată
5 km + 5 km urmărire combinată2001: Virpi Kuitunen
5 km + 5 km skiatlon2003: Christina Shmigun
7,5 km + 7,5 km skiatlon
 Campioni Mondiali la schi fond la o distanta de 20/30 km
20 km
30 km
 Câștigătorii Cupei Mondiale de schi