Galliummb

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 29 iunie 2020; verificarea necesită 1 editare .

Galliamb ( lat.  galliambus ) - dimensiune poetică antică. Numele provine de la gali - preoții cultului zeiței Cybele . Se presupune că galii au folosit această semnătură de timp în cântecele lor extatice în onoarea zeiței.

Scurtă descriere

Galliummb este un metru cantitativ complex. Schema sa normativă este următoarea:

( Catullus , 63 [1] ).

Conform descrierii lui M. L. Gasparov , „baza galliyamba este piciorul coreic; la urechile rusești, stricte, fără bibelouri, galiambul este perceput ca un trohee de 8 picioare (cu cezură după al 4-lea picior), strâns la sfârșit cu o silabă în plus” [2] .

Contur istoric

În antichitate, galiul era folosit relativ rar. În plus, „din vechea greacă și latină galliambs, fără a număra Catullus, au supraviețuit doar câteva linii împrăștiate” [3] . Cel mai faimos exemplu care a supraviețuit este considerat un mic poem al lui Catullus (63, LXIII) despre povestea lui Attis , care s-a castrat într-o criză de nebunie extatică după festivalul Cibelei (în Frigia).

Curiosă este receptarea galliyambei în poezia rusă, urmărită în articolul lui M. L. Gasparov „Versul frigian pe pământul Vologdei” [4] . Alexander Blok , în articolul său Catilina (1918), a indicat Attis lui Catullus ca pe o lucrare care a ajutat la restabilirea „ritmului vieții romane în timpul revoluției”: în care răsună o furtună de furie, rezolvându-se în sunete muzicale intermitente? [5]

Cu 10 ani înainte de Blok, M. A. Voloshin s -a adresat galiambului într-o poezie despre Koktebel (1907):

Merg pe calea tristă către Koktebel-ul meu sumbru...
Spini cu modele și tufișuri de argint peste munți...

În mod destul de neașteptat, utilizarea galliyamba în poezia lui G. V. Adamovich „ Îngerul Vologda”:

O, primăvară, o, oameni-frați, sunt nori cenușii pe cer,
O, zorii peste pădure, vântul – toți suntem în temnița Domnului!
Orașul Alb Vologda este al nostru, la periferie e liniște,
Doar zgomotul armonios al clopotelor, iar vrăbiile ciripesc [6]

Note

  1. ↑ Attis s-a repezit peste mări cu o barcă zburătoare și ușoară (traducere de A. Piotrovsky)
  2. ↑ M. L. Gasparov . Vers rusesc de la începutul secolului al XX-lea în comentarii. M., 2004. S. 153.
  3. ↑ Gaius Valerius Catullus . Poezii. Traducere din latină, compilație, prefață și note de Maxim Amelin. M., Text, 2010. P.442.
  4. ↑ M. L. Gasparov . Opere alese, vol. III. M., „Limbi ale culturii ruse”, 1997.
  5. ↑ Citat. Citat din: M. L. Gasparov . Opere alese, vol. III. M., „Limbile culturii ruse”, 1997. S. 260.
  6. ↑ Citat. Citat din: Ibid., p. 263.

Literatură