| Unde sunteți acum, colegi soldați? | |
|---|---|
| Cântec | |
| Data de lansare | 1947 |
| Gen | cântec |
| Limba | Rusă |
| Compozitor | Vasili Solovyov-Sedoi |
| Liricist | Alexei Fatyanov |
— Unde sunteţi acum, colegi soldaţi? - un cântec popular al compozitorului Vasily Solovyov-Sedoy după versurile lui Alexei Fatyanov , creat în 1947.
Mai nopți scurte,
După tunet, lupta s-a încheiat.
Unde sunteți acum, colegi soldați,
tovarășii mei de luptă?
Merg la o oră bună de apus
La noile porți îmbarcate;
Poate o briză familiară ne va aduce aici o
briză familiară.
Ne-am aminti împreună cu el cum am trăit,
cum am pierdut socoteala pentru mile dificile.
Pentru victorie ne-am fi scurs complet,
Pentru prieteni am fi adăugat mai mult.
Cântecul „Unde sunteți acum, colegi soldați?” a fost scrisă de compozitorul Vasily Solovyov-Sedym după cuvintele poetului de primă linie Alexei Fatyanov în 1947 [1] (uneori datată în 1946) [2] . A fost creată ca parte a ciclului de șase cântece „Povestea unui soldat”, cunoscută inițial ca suita de cântece „Întoarcerea soldatului” (toate cântecele după versurile lui Alexei Fatyanov). Acest cântec a fost al cincilea din ciclu, dar de fapt s-a dovedit a fi esențial: după el, au fost compuse primele patru cântece - „Un soldat mergea dintr-un ținut îndepărtat”, „Spune-mi, băieți”, „Fiule” („Lullaby”) și „Acordeonul cântă pentru Vologda”, iar apoi finalul - „Velichnaya” [3] .
Potrivit lui Vasily Solovyov-Sedoy, ideea de a scrie un cântec i-a venit după o călătorie la unul dintre marile proiecte de construcții din Siberia, în timpul căreia s-a întâlnit cu foști militari din prima linie. Pe drumul de întoarcere, întorcându-se la Leningrad , compozitorul a continuat să se gândească la această întâlnire, iar în capul lui i-a apărut fraza „Unde sunteți acum, colegi soldați?”. Solovyov-Sedoy a amintit: „Am început să variez această frază, să caut o soluție melodică și ritmică pentru ea. Apoi a cântat o melodie pentru Fatyanov. A ascultat cu atenție mult timp și după câteva zile mi-a arătat poeziile. Cu toate acestea, potrivit compozitorului, nu era tocmai ceea ce avea în minte. Cu toate acestea, după ce a trecut prin mai multe opțiuni, a compus o melodie. Primul său interpret a fost Ephraim Flaks , care, totuși, i-a spus lui Solovyov-Sedom că, „scris într-o tonalitate minoră, cântecul s-a dovedit a fi un fel de trist, monoton” - se pare chiar că „soldatul nu este fericit că se întoarce la muncă pașnică”. Compozitorul a amintit: „Flux a sfătuit să refacă a doua jumătate a versului cu o abatere în paralel major . Am încercat - a funcționat. Așa că acest cântec, care s-a răspândit în anii postbelici, a avut trei autori. Pe lângă mine, mai sunt și Fatyanov și Flax” [4] .
Primul interpret al întregului ciclu de cântece „Povestea unui soldat” a fost Klavdiya Shulzhenko [3] . Potrivit lui Gleb Skorokhodov , cercetător în istoria muzicii pop sovietice, monologul liric „Unde sunteți acum, colegi soldați?” a devenit cel mai bun cântec al ciclului și i-a „plăcut cât mai mult actrița”, care, în timpul spectacolului său, a purtat o conversație sinceră cu publicul [5] . Ciclul a câștigat rapid recunoașterea în rândul ascultătorilor. Cântecele din acest ciclu au fost adesea difuzate pe All-Union Radio , cea de-a cincea melodie devenind cea mai populară, „Unde sunteți acum, colegi soldați?” - fluxuri de scrisori au venit la radio cu o cerere de a o executa exact [6] . În 1948, textul cântecului, împreună cu notele, a fost inclus în colecția lui Alexei Fatyanov din seria Cântece ale poeților sovietici, lansată de Editura Muzicală de Stat (Muzgiz) [6] .
Discutând despre munca lui Solovyov-Sedoy, muzicologul Yuli Kremlev a scris că semnificația muzicii cântecului „Unde sunteți acum, colegi soldați?” - „tristețe pentru prietenia prăbușită din prima linie, amestecată cu tristețe pentru pierderile irecuperabile și cu sentimentul caracteristic de „neliniște”, care a bântuit atât de mult pe mulți oameni care au căzut din tigaia situației din prima linie în sânul vieții pașnice. ." Potrivit lui Kremlev, în acest cântec compoziția melodică este susținută „în spiritul unui recitativ dimensional , uneori larg cu intervalele sale, dar în același timp netedă” [1] .
Muzicologul Arnold Sohor a remarcat sinceritatea cântecului despre colegii militari, „profunzimea și cordialitatea sentimentului conținut în cântec”. În ciuda faptului că, potrivit lui Sohor, în ciclul „Povestea unui soldat” compozitorul nu a reușit să atingă unitatea inseparabilă a tuturor părților, melodii individuale, precum „Acordeonul cântă dincolo de Vologda” și „Unde ești acum, colegi militari?”, a devenit foarte popular [7] .
Cântăreața Klavdia Shulzhenko și-a amintit că în timpul interpretării cântecului „pur” masculin „” „Unde sunteți acum, colegi soldați?” ea a vrut să arate „cordiabilitatea și severitatea prieteniei soldaților, reținerea masculină, sentimentalismul evitând, încercând să „mascheze” o manifestare deschisă a sentimentului sincer cu o glumă, un zâmbet”. Ea a considerat acest cântec unul dintre „cele mai intime”, pentru că „acesta este un dialog cu un prieten, un dialog nu cu voce tare, ci cel care se poartă în interior, în sufletul unei persoane”, care exprimă un secret. dorința de a se întâlni cu prietenii ei din prima linie, care au trebuit să fie despărțiți după război. Potrivit lui Shulzhenko, este imposibil să cânți despre asta la unison, cu voce plină; în opinia ei, „Fellow Soldiers” este „un cântec „liniștit”, un cântec de mărturisire, un cântec de meditație, un cântec de amintire” [8] .
Pentru istoria sa, cântecul „Unde sunteți acum, colegi soldați?” incluse în repertoriul multor cântăreți și cântăreți celebri, precum Ephraim Flaks [4] [9] , Klavdia Shulzhenko [10] , Evgeny Kibkalo , Alexei Pokrovsky , Eduard Khil , Evgeny Belyaev (cu Ansamblul de cântece și dans al armatei sovietice) ), Viktor Vuyachich [ 11] , Evgeny Nesterenko , Renat Ibragimov [12] , Dmitri Hvorostovsky [13] și alții.