Gitanjali | |
---|---|
beng. গীতাঞ্জলি , engleză Ofertă de cântece | |
Gen | Poezie |
Autor | Rabindranath Tagore |
Limba originală | Bengal |
data scrierii | 1908 - 1910 |
Data primei publicări | 1910 |
Fișiere media la Wikimedia Commons |
Gitanjali ( Beng. গীতাঞ্জলি , Gitānjali, Cântări sacrificiale) este o colecție de 157 de poezii a scriitorului și artistului indian Rabindranath Tagore . Versiunea în limba engleză a colecției a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1913 . Prima ediție bengaleză a lui Gitanjali a apărut în 1910 . Include poezii scrise între 1908 și 1910. [1] Ediția în limba engleză a lui Gitanjali, Song Offerings , tradusă de Tagore, conținea 103 versuri, dintre care unele au fost preluate din alte colecții. [2]
Titlul colecției este format din două cuvinte: Gita (cântec) și anjali (sacrificiu). Anjali este de obicei folosită într-un sens religios, așa că numele colecției poate fi tradus ca „sacrificiul de rugăciune al cântecelor”. [3]
Versurile colecției au ca scop în mare măsură descrierea relației omului cu Dumnezeu, care este, de asemenea, caracteristică celorlalte lucrări ale lui Tagore. [4] În același timp, ele diferă de poeziile tipice pe tema religiei și nu pot fi atribuite unei anumite mișcări religioase. Intriga poeziei se bazează pe descrierea unor situații obișnuite de viață, cum ar fi zborul macaralelor, traversarea unui râu, așteptarea iubiților la ușă etc. Ele arată inseparabilitatea iubirii umane și divine și unitatea omului cu natura și Dumnezeu. [5]
Poeziile bengalezi ale lui "Gitanjali" se caracterizează prin simplitatea stilului și compactitatea structurală. Predomină tiparul strofei, unde patru versuri cu rimă încrucișată sunt înlocuite cu un cuplet cu un nou prin unul, iar în cupletul final ultimul vers rimează cu al doilea și al patrulea: ab ab cc db . Tagore actualizează uneori strofa pentru a include ccc de trei rânduri și, în unele cazuri, extinde strofa cu un cuplet cu o rima finală b , pentru efect muzical. [unu]
În 1912, Tagore a plănuit o călătorie în Europa, în timpul căreia dorea să cunoască multe personalități culturale celebre. Din cauza bolii, plecarea din India nu a avut loc pe 19 martie, ci pe 27 mai. În acest interval, Tagore, în timp ce se recupera la Shelaida ( ing. Shelaidaha ), și-a asumat sarcina de a traduce unele dintre poeziile sale în engleză. [6] Mai târziu i-a scris nepoatei sale Indira Debi:
… Dar nu am avut puterea să mă așez și să scriu ceva nou. Așa că am luat poeziile din Gitanjali și m-am apucat să le traduc una câte una.
- 6 mai 1913 [7]Până a ajuns la Londra , Tagore completase mai multe caiete cu traduceri. [7] Primul ascultător al poeziei a fost William Rothenstein , care le-a prezentat mai târziu lui William Yeats și altora. La sugestia sa, Societatea Indiană a publicat o colecție de poezii într-o ediție de 750 de exemplare, a cărei prefață a fost scrisă de Yeats. [opt]
Prima ediție a fost publicată la Londra în noiembrie 1912, când Tagore, la sugestia fiului său Rothindronate, a plecat în SUA și a fost în Illinois . [9] A fost primit în general favorabil, iar în anul următor Macmillan a publicat o a doua ediție a Gitanjali și traduceri ale unora dintre celelalte colecții de poezii și povestiri ale lui Tagore. [zece]
Deja întors în India, Tagore a aflat că a primit Premiul Nobel pentru Literatură la 13 noiembrie 1913 :
pentru o poezie profund simțită, originală și frumoasă, în care gândirea sa poetică a fost exprimată cu o pricepere excepțională, care a devenit, după propriile sale cuvinte, parte a literaturii occidentale.
Text original (engleză)[ arataascunde] datorită versului său profund sensibil, proaspăt și frumos, prin care, cu o pricepere desăvârșită, și-a făcut din gândul său poetic, exprimat în propriile sale cuvinte englezești, o parte a literaturii occidentale. - Premiul Nobel pentru Literatură 1913 . nobelprize.org. Data accesului: 28 martie 2011. Arhivat din original pe 10 august 2011.Edițiile bengaleză și engleză ale lui Gitanjali diferă semnificativ. Acesta din urmă, cunoscut și sub numele de Songs offering , a inclus 51 de versuri din ediția bengaleză și versuri din alte colecții: 18 din Gitimalya, 16 din Naivedya, 11 din Kheyya, 3 din Shishu și câte unul din Ghaitali, Smarana, Kalpana, Utsarga și Achalayatan. [unu]
.