| Karl Groos | |
|---|---|
| limba germana Karl Groos | |
| Data nașterii | 10 decembrie 1861 [1] |
| Locul nașterii | |
| Data mortii | 27 martie 1946 [1] (84 de ani) |
| Un loc al morții | |
| Țară | |
| Sfera științifică | pedagogie |
| Loc de munca | |
| Grad academic | Ph.D |
| Elevi | Tudor Vianu [d] |
Groos Karl ( 10 decembrie 1861 [1] , Heidelberg , Marele Ducat de Baden - 27 martie 1946 [1] , Tübingen [1] ) - psiholog german, specialist în psihologie genetică, doctor în filozofie, profesor (din 1911). A predat la universitățile din Basel, Giessen, Tübingen (1911-1929).
El a creat teoria jocului, opunând-o conceptului biogenetic al lui G.S. Hall, care a considerat jocul ca pe o reproducere determinată ereditar a vechilor stereotipuri de comportament. Groos credea că apariția jocului este cauzată de insuficiența mecanismelor înnăscute de adaptare la mediu. Jocul este motivat nu de trecut, ci de viitor și servește la pregătirea corpului pentru încercările vieții. Mecanismul principal al jocului sunt exercițiile. Influențat de ideile lui Z. Freud, el și-a completat teoria cu doctrina jocului ca catharsis (purificare mentală). Teoria lui G. a fost criticată din cauza lipsei unei funcții sociale a jocului, în plus, ca formă de „autodezvoltare naturală” nu a fost asociată cu influența pedagogică. În psihologia modernă a dezvoltării, teoria jocurilor este apreciată ca o etapă istorică în dezvoltarea ideilor științifice despre activitatea de joc, dar în același timp, ideile lui G. despre natura în dezvoltare a jocului sunt recunoscute.
Explorând problemele gândirii, G. a evidențiat pentru prima dată așa-numitele concepte potențiale ca etapă în formarea conceptelor. Această idee a servit drept una dintre sursele teoriilor gândirii dezvoltate de J. Piaget și L. S. Vygotsky.
Autor de cărți: „Die Spiele der Menschen”, (Jena, 1899); „Der Lebenswert des Spiels”, (Jena, 1910), „Wesen und Sinn des Spiels” / Z. f. Psychol, (1934) și alții [2]