Dio, Antonio Dee

Alfredo Di Dio
ital.  Antonio Di Dio
Data nașterii 17 martie 1922( 17.03.1922 )
Locul nașterii comuna Palermo , Regatul Italiei
Data mortii 13 februarie 1944 (21 de ani)( 13/02/1944 )
Un loc al morții în districtul Megolo , Regatul Italiei
Afiliere  Regatul Italiei
Tip de armată infanterie , mișcare de rezistență
Ani de munca ??-1944
Rang sublocotenent , partizan
Parte detașamentul partizan al lui Filippo Beltrami
Bătălii/războaie

Al doilea razboi mondial

Premii și premii
Medalie de aur „Pentru vitejia militară”
Conexiuni fratele lui Alfredo Di Dio

Antonio Di Dio ( italian  Antonio Di Dio ; 17 martie 1922 - 13 februarie 1944) a fost un ofițer italian care a participat la Mișcarea de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial . Cel mai înalt premiu al Cavalerului Italiei pentru isprava pe câmpul de luptă - medalia de aur „Pentru valoarea militară” (1944, postum).

Biografie

S-a născut la 17 martie 1922 în orașul Palermo din regiunea Sicilia , Regatul Italiei .

A fost instruit la o școală militară din Parma . La 8 septembrie 1943, la scurt timp după ce guvernul Badoglio a declarat neutralitatea Italiei în al Doilea Război Mondial, sublocotenentul Antonio Di Dio a fost arestat pentru rezistența forțelor germane și plasat în închisoarea Cittadella . Cu toate acestea, trei zile mai târziu a reușit să evadeze și să se alăture detașamentului de partizani al lui Filippo Beltrami ., care a activat în zona Văii Ossolaîn provincia Verbano Cusio Ossola . A luptat alături de fratele său Alfredo Di Dio [1] .

Ucis în acțiune la 13 februarie 1944 în Megolo (lângă Pieve Vergonte din provincia Verbano Cusio Ossola [1] ). I s- a acordat postum medalia de aur „Pentru Valoarea Militară” [2] .

De la depunere la premiu [2] :

Partigiano di indomito valore, già distintosi per ardimento ed audacia in numerosi combattimenti, attaccato da preponderanti forze nazifasciste rifiutava l'ordine di sganciarsi dall'accerchiamento e resisteva sul posto animando e spronando i compagni alla resistenza ad oltranza. Accortosi che il suo comandante, rimasto ferito, era stato accerchiato, accorreva vicino a lui per evitare che venisse sopraffatto dal nemico e con sublime spirito di sacrificio e di abnegazione cercava di metterlo in salvo. Cadeva colpito da una raffica di mitraglia che troncava la sua eroica esistenza offerta in olocausto alla redenzione della Patria.

Megolo, 13 februarie 1944.

Premii

Memorie

În 1946, Universitatea din Parma i-a acordat titlul de onoare [1] .

Note

  1. ↑ 1 2 3 Antonio Di Dio  (italiană) . ANPI. Preluat la 10 august 2012. Arhivat din original la 2 octombrie 2012.
  2. ↑ 1 2 DI DIO Antonio  (italiană) . Presidenza della Repubblica (site-ul oficial al președintelui Republicii Italia). Preluat la 10 august 2012. Arhivat din original la 2 octombrie 2012.

Literatură

Link -uri