Tratatul de la Louviers ( fr. traité de Louviers ) este un tratat de pace încheiat la 10 februarie 856 la Louviers de către conducătorul regatului franc de vest Carol al II-lea cel Chel și regele Bretagnei Erispoe .
La mijlocul anilor 850, Carol al II-lea cel Chel, regele statului vest-franc, a făcut mai multe încercări de a-și consolida puterea asupra celor mai tulburi posesiuni ale sale. În 855 l-a învestit pe cel de-al doilea fiu al său, Carol Copilul , cu titlul de rege al Aquitaniei , iar în anul următor l-a numit pe fiul său cel mare și moștenitor, Ludovic Zaika , conducător al ținuturilor care mărginesc Bretania [1] [2] .
Potrivit Analelor lui Bertin, la 10 februarie 856, Carol al II-lea cel Chel s-a întâlnit cu ducele breton Erispoe la Louviers. Aici s-a încheiat între ei un acord privind logodna lui Louis Zaika cu o fiică necunoscută a regelui bretonilor [3] . Ca feudă , Carol cel Chel ia dat apoi fiului său un ducat centrat pe Le Mans . În același timp, Ludovic a primit și titlul de rege al Neustriei , dar nu direct de la tatăl său, ci de la Erispoe, care a acționat „cu acordul” nobilimii locale. La rândul său, Carol cel Chel a predat lui Erispoe puterea asupra ținuturilor Marșului Breton și a comitatului Nantes [1] [2] [4] [5] .
Probabil, prin încheierea unui astfel de acord cu Erispoe, Carol al II-lea cel Chel spera să facă din domnitorul Bretaniei un sprijin de încredere pentru fiul său încă tânăr, care în viitor urma să moștenească puterea asupra regatului franc de vest [2] [4] .
Cu toate acestea, tratatul de la Louvier a provocat o puternică nemulțumire atât în rândul nobilimii bretone, cât și în rândul nobililor franci [2] [4] . Deja în același an, au început tulburări în Neustria împotriva lui Carol al II-lea cel Chel, care în 858 s-a transformat într-o rebeliune deschisă, condusă de contele de Tours și Angers Robert cel Puternic , Adalard Seneschal , arhiepiscopul de Sansa Venilon și alți câțiva reprezentanți . a nobilimii laice și bisericești statului franc de vest. Domnitorul francilor a reușit să se împace cu rebelii abia în 860 [1] [5] [6] .
De asemenea, se sugerează că tratatul de la Erispoe cu Carol al II-lea cel Chel ar putea fi cauza unei conspirații, în urma căreia în 857 regele Bretaniei a fost ucis la instigarea vărului său Salomon [1] [2] [5 ] ] . După moartea lui Erispoe, căsătoria lui Louis Zaika și a fiicei ducelui ucis a devenit inutilă pentru Carol al II-lea cel Chel, iar în 862 moștenitorul tronului francului s-a căsătorit cu Ansgard , fiica contelui burgundian Arduin [7] .