Pușcă

O pușcă  este o armă de foc cu țeavă netedă care folosește energia unui proiectil fix pentru a trage un număr de bile mici ( împușcături ) sau gloanțe . O pușcă este o armă concepută de obicei pentru a fi trasă de la umăr. Pistolele vin într-o mare varietate de calibre , variind de la 5,5 mm (0,22 inchi) la 5 cm (2 inchi). Există diverse mecanisme de puști, inclusiv cu o singură țeavă, cu două sau mai multe țevi; acțiune cu pompă , pârghie, auto-încărcare, există chiar și opțiuni complet automate.

Puștile sunt de obicei arme cu țeavă netedă. Armele anterioare cu țeavă netedă, cum ar fi muscheta , au fost utilizate pe scară largă de trupe în secolul al XVIII-lea. Strămoșul direct al pistolului, muscheta, ar putea fi folosit și pentru o varietate de scopuri, de la autoapărare până la controlul revoltelor. A fost adesea folosit de trupele de cavalerie datorită dimensiunilor sale mici și ușurinței de utilizare, precum și puterii de luptă substanțiale. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, aceste arme au fost în mare parte înlocuite cu arme cu pistol , care s-au dovedit a fi mai precise și mai eficiente la distanțe lungi. Utilizarea militară a puștii a fost reînviată în Primul Război Mondial, când trupele americane au folosit puști cu acțiune cu pompă de calibrul 12 pentru tragerea la distanță apropiată în bătăliile de tranșee. De atunci, pușca a fost folosită în anumite situații de aplicații civile, de aplicare a legii și militare.

Forța împușcăturii de la o pușcă este răspândită pe întreaga împușcătură, drept urmare energia împușcăturii este destul de scăzută. Precizia scăzută a loviturii face ca pușca să fie utilă, în primul rând pentru vânătoarea de păsări și alte animale de talie medie. În scopuri militare sau de aplicare a legii, buckshot face ca pușca să fie utilă atât pentru luptă apropiată, cât și pentru utilizare defensivă. În tirul sportiv, pușca este folosită și pentru tragerea la țintă.

Vezi și