William d'Aubigny (uneori Guillaume sau William d'Aubigny ; engleză William d'Aubigny ; 1100/1109 - 12 octombrie 1176 ) - aristocrat și diplomat anglo-normand , conte de Lincoln c. 1139/1140 - cca. 1141, primul conte de Sussex (Arundel) ' din c. 1141, participant la Războiul civil englez din 1135-1154 și unul dintre comandanții trupelor regale în timpul rebeliunii fiilor lui Henric al II-lea din 1173-1174. Prin căsătoria cu văduva regelui Henric I Beauclerk , Adeliza de Louvain a primit proprietăți extinse în Suffolk, pe care le-a adăugat la pământurile moștenite de la tatăl ei din Norfolk și Kent . Luptător de turneu binecunoscut, calitățile sale de luptă i-au adus porecla „ William Strong Arm ”. În plus, William a luat parte la mai multe misiuni ale ambasadei.
William era descendent dintr-o familie anglo-normandă ai cărei strămoși erau din Cotentinul normand din actualul departament francez al Manche . Centrul posesiunilor lor era Saint-Martin-d'Aubigny nu departe de Coutances , de la care provine numele genului - Aubigny , care în unele surse a fost ulterior latinizat în Albini ( lat. Albini ) [K 1] [4] .
Primul membru sigur al genului a fost Guillaume (William) (I) d'Aubigny . Potrivit lui James Planchet, fie Guillaume, fie fiul său Roger au luat parte la bătălia de la Hastings , deoarece Robert Vaas menționează lat. Kravchey d'printre participanții la bătălie „ Deși Guillaume putea ocupa această funcție la curtea ducelui de Normandia. A fost căsătorit cu sora lui Grima du Plessis. Din această căsătorie s-a născut un fiu, Roger. Atât Guillaume, cât și Roger au fost binefăcători ai mănăstirii Lese din vestul Normandiei. Roger i-a făcut o donație în 1084. Era căsătorit cu Amicia. Filiala ei nu este menționată în sursele primare, dar Planchet crede că a fost sora lui Geoffroy , episcopul de Coutances. Din această căsătorie se cunosc câțiva fii. Cel mai în vârstă supraviețuitor a fost William Pincerna , din care descinde cea mai în vârstă ramură a familiei. Un alt fiu, Nigel , a devenit strămoșul familiei Mowbray [4] [5] [6] .
Familia lui îi datorează nașterea lui William Pincerne, care a fost regele regelui Henric I Beauclerk . Prin subvenții regale generoase, el a obținut proprietăți substanțiale în Norfolk și Kent . Printre moșiile sale din Norfolk s-au numărat Buckingham , care a devenit ulterior centrul baroniei feudale Buckingham , și Wymondham , unde William a fondat mănăstirea benedictină Wymondham , care avea un mormânt de familie [4] [ 7] .
William a fost căsătorit cu Matilda Bigot (m. 1121/1133), fiica unui alt magnat din Norfolk , Roger Bigot , strămoșul Conților de Norfolk , prin căsătoria cu Adelisa de Tosny [4] [5] .
D'Aubigny, William, primul conte de Arundel - strămoși | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
|
William era fiul lui William d'Aubigny „Pingerna” și al lui Mathilde Bigot. Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută, s-a născut după 1100. Întrucât tatăl său era urmăritorul regelui englez Henric I Beauclerk , tânărul William era aproape de cercul său domestic. După moartea lui Henric I, s-a căsătorit cu văduva sa, Adélise de Louvain . Poate că acest lucru s-a întâmplat în 1138, dar nu mai târziu de 30 septembrie 1139. Această căsătorie i-a adus moșii vaste, moștenite de Adeliza ca văduvă, inclusiv Castelul Arundel , care aparținuse anterior lui Robert de Montgomery și a fost confiscat de rege în 1102. Prin dreptul soțului Adelizei, William a devenit baronul Arundel. Tot în 1139 a moștenit moșiile tatălui său decedat în Norfolk și Kent [3] [4] [8] .
În 1139, împărăteasa Matilda a debarcat în Sussex , fiica lui Henric I, care a revendicat tronul Angliei, la care a fost ales Ștefan de Blois , nepotul lui Henric I. Cronicarul William de Malmesbury relatează că Adeliza, care era simpatizantă cu fiica ei vitregă. , a trimis un ambasador în Normandia, garantându-i siguranța. Dar după ce Matilda a ajuns la Castelul Arundel, armata lui Ștefan s-a apropiat de el. Amenințată de capturarea castelului, Adeliza a fost nevoită să predea oaspetele, dar a reușit să negocieze că Matildei i s-a permis să se alăture fratelui ei vitreg Robert, Contele de Gloucester . Mai târziu, în războiul civil care a început în Anglia , care a durat până în 1154, William și Adeliza i-au rămas loiali lui Ștefan [3] [8] [9] [10] .
Având nevoie de sprijinul nobilimii engleze, Stephen la acea vreme a creat o serie de titluri de conte. La scurt timp după căsătoria lor, în jurul anilor 1139/1140, William a primit titlul de Conte de Lincoln. Cu toate acestea, deja în jurul anului 1141 a pierdut acest titlu, deoarece în 1142 era deja deținut de William de Rumar . În 1141, William a certificat carta regelui Ștefan cu titlul de Conte de Sussex. Este posibil să fi primit acest titlu tocmai în 1141, când regele Ștefan a fost eliberat din captivitate. În plus, în documentele ulterioare și într-un document dat nu mai târziu de 1150 Abației Reading de către soția sa, William este denumit „contele de Chichester”. Cu toate acestea, el este mult mai cunoscut cu titlul „Earl of Arundel”, sub care este trecut în raportul morții din analele lui Waverley [3] [8] .
În timpul războiului civil, contele de Arundel nu a jucat un rol proeminent. Cu toate acestea, când viitorul rege englez Henric al II-lea Plantagenet (fiul Matildei) s-a întâlnit cu armata lui Ștefan lângă Castelul Wallingford în august 1153 , William d'Aubigny a fost primul care a făcut propunerea de a face pace, acționând ca intermediar între Ștefan și Henric. Și a condus conții care au fost martorii tratatului de la Walingford care a pus capăt războiului civil .
După ce a devenit rege în 1154, Henric al II-lea a confirmat regatul lui William. În plus, i-a dat posesiunea personală a castelului Arundel și a baroniei, care anterior erau considerate posesiunea soției sale care a murit în 1151, precum și dreptul de a încasa în favoarea sa o treime din veniturile judiciare ale comitatul Sussex [8] . Judecând după datele unei evaluări a terenurilor aristocrației engleze, efectuată în 1166 pentru a colecta asistență feudală cu ocazia căsătoriei fiicei celei mai mari a regelui, William d'Aubigny deținea terenuri destul de întinse: din posesiunile sale numai în Sussex, el a trimis 97 de cavaleri înarmați în armata regală, iar din moșiile din Norfolk - 42 de cavaleri [11] .
În septembrie 1158, William la Paris , întorcându-se dintr-un pelerinaj de trei ani la Ierusalim , și-a declarat cu succes nobilimea ereditară în prezența regilor Angliei și Franței [8] .
În noiembrie 1164, William a fost unul dintre conducătorii misiunii la curtea regelui francez, al cărei scop era să obțină de la Ludovic al VII-lea expulzarea din posesiunile sale a lui Thomas Becket , arhiepiscopul de Canterbury în disgrație . Această misiune însă nu a avut succes. Mai târziu, Contele de Arundel a participat și la o ambasadă similară cu Papa Alexandru al III-lea , unde a ținut un discurs în care a exprimat speranța regelui său de reconciliere. În 1168 a însoțit-o pe fiica lui Henric al II-lea, Matilda, în Germania, unde s-a căsătorit cu Henric Leul , Duce de Saxonia [8] .
În timpul rebeliunii din 1173, care a fost ridicată de Henric cel Tânăr Rege , William și-a menținut loialitatea față de Henric al II-lea. El a comandat forțele regale în august 1173 în Normandia , remarcandu-se prin „rapiditatea și prospețimea”, ridicând asediul lui Verneuil și alungând forțele franceze din ducat. În 1174, contele de Arundel, împreună cu Richard de Lucy și Humphrey de Bohun , lângă Bury St. Edmunds , au învins forțele lui Robert de Beaumont , care a invadat Suffolk cu flamanzii, ceea ce a însemnat înfrângerea finală a rebeliunii [3] [8] [12] [13] .
William d'Aubigny a murit la 12 octombrie 1176 la Waverley ( Surrey ) și o săptămână mai târziu a fost înmormântat în mănăstirea Wymondham construită de tatăl său în Norfolk , care a devenit mormântul familiei [8] .
Din căsătoria cu Adeliza, William a avut 4 fii și o fiică. Moștenitorul său a fost cel mai mare dintre fii, William [8] .
William era cunoscut pentru elocvența și inteligența sa, dar căsătoria sa strălucitoare cu văduva lui Henric I l-a făcut „intolerabil de vanitos”. Este posibil ca, în cinstea căsătoriei sale, William să construiască Castelul Rising din Norfolk cu un turn principal dreptunghiular magnific. Mai târziu a construit castelul New Buckingham din Norfolk, care este cel mai vechi exemplu cunoscut de fortăreață cilindrică de piatră din Anglia. În plus, în jurul anului 1146 a întemeiat o mănăstire augustiniană la Old Buckingham [8] .
William a fost, de asemenea, un luptător de turneu binecunoscut, pentru calitățile sale de luptă i s-a dat porecla „ William Strong Hand ” [11] .
William Dugdale oferă o legendă despre aspectul stemei lui d'Aubigny, care înfățișează un leu stând pe picioarele din spate . La Paris a avut loc un turneu de turnee , la care a participat și William. William a luptat atât de îndrăzneț și curajos în acest turneu încât a câștigat inima Adelaidei de Savoia , regina văduvă a Franței , care i-a cerut să se căsătorească cu ea. William a refuzat, spunând că a dat deja cuvântul reginei văduve a Angliei . Din răzbunare, regina franceză l-a ademenit într-o peșteră care se afla în grădina ei și în care se afla un leu. William a scăpat datorită ingeniozității sale: și-a înfășurat mâna într-o mantie, a băgat-o în gura leului și a scos limba, pe care a trimis-o apoi reginei. Conform unei alte versiuni, însă, leul ca stemă a fost adoptat de fiul lui William în onoarea mamei sale, regina Adeliza , văduva lui Henric I , în timpul căruia domnia se remarcă prima utilizare a leului ca simbol heraldic [6] ] [14] .
Soția: din cca. 1138 Adeliza de Louvain (c. 1104-1151), fiica lui Godfried I cel Bărbos , conte de Louvain și duce de Lorena de Jos și Ida de Chigny. Copiii lor [15] :
Site-uri tematice | |
---|---|
Dicționare și enciclopedii |
|
Genealogie și necropole |