Legea lui Emmert

Versiunea actuală a paginii nu a fost încă examinată de colaboratori experimentați și poate diferi semnificativ de versiunea revizuită pe 25 aprilie 2019; verificările necesită 2 modificări .

Legea lui Emmert  este o regularitate psihofizică asociată cu particularitățile percepției vizuale . Această lege poartă numele psihologului german Emil Emmert (1844-1911), care a descris-o în 1881 [1] . Emmert a remarcat că imaginea ulterioară pare mai mare atunci când este proiectată de la o distanță mai mare. Deși nu este clar dacă se referea la distanța fizică medie sau la distanța aparentă, majoritatea autorilor presupun că Emmert se referea la distanța aparentă [2] .

Formularea modernă a legii lui Emmert afirmă că obiectele care formează imagini de aceeași dimensiune pe retină vor părea a fi de dimensiuni diferite dacă par a fi situate la distanțe diferite. În special, dimensiunea liniară aparentă a unui obiect crește pe măsură ce se îndepărtează de observator. Acest model are sens intuitiv: un obiect de dimensiune constantă va proiecta imagini din ce în ce mai mici pe retină pe măsură ce se îndepărtează de observator. În mod similar, dacă imaginile a două obiecte diferite aflate la distanțe diferite pe retină sunt aceleași, dimensiunea fizică a obiectului care se află mai departe trebuie să fie mai mare decât a celui care este mai aproape.

Din punct de vedere matematic, legea lui Emmert poate fi formulată după cum urmează:

Unde:

Factorul de proporționalitate are o valoare nedefinită și poate fi omis deoarece percepția umană asupra dimensiunii este relativ relativă.

Efectul distanței vizuale asupra dimensiunii percepute poate fi observat prin crearea unei imagini ulterioare pe retină, care poate fi obținută prin privirea unei lumini strălucitoare pentru o perioadă scurtă de timp, sau prin privirea la un obiect pentru o perioadă mai lungă de timp. Se pare că crește în dimensiune atunci când este proiectat la o distanță mai mare. Cu toate acestea, creșterea dimensiunii percepute este mult mai mică decât ceea ce ar fi prezis geometric, punând la îndoială interpretarea geometrică dată mai sus [3] .

Legea lui Emmert este strâns legată de constanța mărimii și a fost folosită pentru a explica iluzia Lunii (aparentă mărire a Lunii sau a Soarelui la orizont în comparație cu dimensiunea lor pe cer).

Note

  1. ↑ Emmert E. Größenverhältnisse der Nachbilder  (germană)  // Klinische Monatsblätter für Augenheilkunde und für augenärztliche Fortbildung. - 1881. - Bd. 19 . - S. 443-450 .
  2. ↑ Epstein W., Park J., Casey A. The current status of the size-distance hypotheses  //  Psychological Bulletin. - 1961. - Vol. 58 . — P. 491-514 .
  3. ↑ Lou L. Mărimea aparentă a imaginii ulterioare, legea lui Emmert și ajustarea oculomotorie  // Percepția . - 2007. - Vol. 36 . - P. 1214-1228 . Arhivat din original pe 12 decembrie 2011.  

Vezi și

Link -uri