Castelul din Niedzice

Castelul din Niedzice sau Dunajec ( poloneză Zamek w Niedzicy , lat.  Castrum de Dunajecz , Hung. Nedecvár, Nedec-Vár , slovenă Nedeca , germană  Burg Dunajec, Burg Nisitz ) este o cetate medievală situată pe malul lacului de acumulare Czorsztyn , în satul Niedzica-Zamek , în regiunea poloneză Spisz (sau Zamagurze), în Nowy Targski powiat , în Voievodatul Polonia Mică , sudul Poloniei . Castelul a fost construit probabil la începutul secolului al XIV-lea de către Kokosh Berzevich. Cel mai probabil, au existat deja structuri defensive în acest loc mai devreme.

Istorie

Perioada timpurie

Cel mai probabil, inițial a existat un turn de veghe pe locul castelului. Castelul Dunajec (sub numele latin Novum castrum de Dunajecz ) a fost menționat pentru prima dată într-un document din 1325. Castelul era proprietatea familiei lui Jan și Rikolf Berzevich, proprietari ai satului Brezovitsa (raionul Sabinov) și ai pământurilor din jur. Ei erau nepoții cavalerului von Rudiger din Tirol, care a slujit sub regele maghiar Andrei al II-lea în 1209 a primit Nedzica drept feudă. În 1330, Wilhelm von Druget, comitatul zonei, și mai târziu fratele său Klaus sunt menționați drept proprietar al castelului.

În 1425, Dunajec a ajuns în mâinile lui Piotr von Schwartz din Berzevichi, care era trezorierul împăratului Sigismund . Până atunci, feudalul „Nedzitskoye Panstvo” ocupa un teritoriu semnificativ.

Din 1470, castelul a fost în posesia Župan din Spiš Emerich Zapolya. Nepoata sa Barbara Zápolya a devenit regina Poloniei ca prima soție a lui Sigismund I. La rândul său, nepotul fratelui său, Janos I Zápolyai , voievod al Transilvaniei , a devenit rege al Ungariei în 1526. În victoria lui Janos în timpul luptei pentru tron, a jucat un rol important diplomatul Jerome Lasky , care în 1528, împreună cu Nedzic poviat, a primit Kežmarok , Gelnica și castelul Dunajec în semn de recunoștință.

Timp de 60 de ani, castelul a fost în posesia familiei Lasky: mai întâi Ieronim, iar mai târziu fiul său Albrecht . Albrecht, căruia îi plăcea să trăiască în lux și, având nevoie de bani, a ipotecat mai întâi castelul, apoi l-a vândut lui Jerzy Horvat. Noul proprietar a reconstruit complet complexul, transformându-l într-o reședință magnifică în stil renascentist . În această perioadă, castelul a căpătat aspectul său modern. Castelul a fost apoi închiriat familiei italo-maghiare Giovanelli. Reprezentanții acestei familii au donat bisericii sume importante. În același timp, castelul însuși a început să cadă treptat în decădere.

Andrzej Horvath a devenit noul proprietar al castelului. A reconstruit sala de dans și în curând complexul a devenit cunoscut în toată Ungaria, deoarece aici s-au ținut baluri grandioase de mai multe ori. În 1858, castelul a fost deținut de o altă familie maghiară - Salamonov.

secolul al XX-lea

După sfârșitul Primului Război Mondial, castelul a ajuns pe teritoriul Poloniei independente . În același timp, până în 1945, a rămas în proprietatea familiei Salamonov. O împrejurare curioasă a acestei perioade poate fi considerată păstrarea în moșie până în 1931 a formelor reziduale de iobăgie (cea mai lungă din Europa). Ultimul proprietar a fost Contesa Ilona Beetheln Salamon.

Una dintre cele mai misterioase pagini din istoria castelului este asociată cu o descoperire după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial . Quipu -ul descoperit (un fel de informație de înregistrare sub formă de noduri) a fost considerat de mulți o formă criptată de raportare despre comorile ascunse. Potrivit unei legende populare locale, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, incașii , susținători ai lui Tupac Amaru II , s-au ascuns în castel , fugind de persecuția spaniolă. În castel, fugarii au ascuns unele dintre comorile pe care le-au adus, care erau destinate să finanțeze răscoala împotriva Spaniei.

Din 1948, în castel au fost efectuate lucrări de restaurare și reconstrucție parțială. Un număr de încăperi adăposteau Casa Creativității a Asociației Istoricilor de Artă, în timp ce altele erau deschise vizitatorilor. Curând aici a fost deschis un muzeu de istorie a regiunii Spis. În 1960, în turn a fost instalată o stație seismologică a Departamentului de Geofizică al Academiei Poloneze de Științe .

Starea actuală

Astăzi, castelul găzduiește un muzeu și un hotel. Este una dintre principalele obiective istorice din partea de sud a Voievodatului Polonia Mică.

Muzeul are o colecție bogată de mobilier și obiecte de uz casnic din secolele al XVI-lea și al XIX-lea. Platformele de observare sunt echipate în punctele înalte ale complexului. În pivnițele castelului există o expoziție dedicată perioadei în care au servit drept închisoare și loc de tortură pentru prizonieri. Pe marginea curții castelului superior s-a păstrat o fântână adâncă de 60 de metri, săpată într-o stâncă solidă de calcar.

Pe partea opusă a rezervorului se află ruinele unui castel din Czorsztyn.

Castelul în filme

Castelul Nedzic a fost un loc de filmare pentru multe filme.

• În martie 1955, aici au fost filmate câteva scene din filmul Răzbunarea, bazată pe comedia lui Alexander Fredro , cu Beata Tyszkiewicz , în vârstă de 16 ani, în rolul principal al Clarei.
• În 1967, Crazy Night, un film de război bazat pe romanul Nataliei Rollechek, a fost filmat în holurile castelului și în imediata apropiere a acestuia.
• În 1975, filmul Mazeppa a fost filmat în castel, bazat pe drama cu același nume de Juliusz Słowacki .
• Castelul a fost, de asemenea, decorul a două seriale TV, Janosik și Haunted Holidays .

Galerie

• Poarta care duce la curtea castelului

• Curte

• Castel pe fundalul munților

• turn de colț rotund

• Castelul Water Side

Literatură

• Gotkiewicz, Marian. Niedzica – „castrum Dunajec” (w: „Wierchy” R. 29)  (poloneză) . - Cracovia, 1961. - S. 231-236.
• Michalczuk, Stanislaw. Die Burg Dunajec în Niedzica (übersetzt von Elizbieta Sierosławska)  (poloneză) . - Wydawnictwo ZET, Wrocław, 1961. - S. 231-236. - ISBN 978-83-7364-326-0 .

Link -uri

• Wikimedia Commons are conținut media legate de Castelul din Niedzice

În cataloagele bibliografice	GND : 4402559-2 NKC : mzk2017944103 VIAF : 241195300 WorldCat VIAF : 241195300