| Ekaterina Vasilievna Zakharkiv | |
|---|---|
| Data nașterii | 25 februarie 1990 (32 de ani) |
| Locul nașterii | Magadan , SFSR rusă , URSS |
| Cetățenie | Rusia |
| Ocupaţie | poet , lingvist |
| Premii și premii | |
Ekaterina Vasilievna Zakharkiv (născută la 25 februarie 1990 , Magadan ) este o poetesă, lingvistică, traducătoare, cercetătoare a poeziei moderne ruse.
Născut în Magadan. Din 1993 locuiește la Moscova. A studiat la Școala de Arhitectură și la Institutul Literar numit după A. M. Gorki , în programul de master al Universității de Stat pentru Științe Umaniste din Rusia . Cercetător junior la Institutul de Lingvistică al Academiei Ruse de Științe .
Din 2013, poezii au fost publicate în revistele „ Vozdukh ”, „ New Literary Review ”, „Rhinoceros”, în publicațiile online „ polutons ”, „ Circus Olympus + TV ”, etc. Director director al publicațiilor online „ F- Scrisoarea ” și ”Visul”. Laureat al Premiului Arkadi Dragomoșcenko (2016). În 2017, editura „ ARGO-RISK ” în seria de cărți „Generation” a publicat cartea de debut a Ekaterinei Zakharkiv numită „Condiții de felicitate”.
Kirill Korchagin notează în poeziile lui Ekaterina Zakharkiv o optică specială:
„Există orașe reci cu verdeață luxuriantă - Dublin, Petersburg: umiditatea distribuită în aer este turnată în frunziș, care uneori pare mai convingător decât în orașele distinct din sud. Poeziile Ekaterinei Zakharkiv sunt asemănătoare cu aceste orașe: sunt reci, aproape depărtate și, în același timp, un foc rece special arde în interiorul lor, punând în mișcare lumea acestor poezii, luminând-o cu detalii fără precedent. Acest detaliu este o proprietate a vederii: privirea nu alunecă peste obiecte, ci pare să se ciocnească de ele, iar vorbirea caută să înțeleagă această ciocnire, să o facă materială. [unu]
Poetul Andrey Cherkasov , care a nominalizat selecția Ekaterinei Zakharkiv pentru Premiul Arkady Dragomoșcenko în 2016 , a apreciat foarte mult munca cu spațiu și subiectul poetic din textele sale:
„Sunt formate din lentile, oglinzi, fragmente; cuvintele de aici trec prin lumină, sunt reflectate, refractate și deschid ceva ca niște portaluri, creând o permeabilitate profundă a textului în toate direcțiile (timp, spațiu etc.). Iar ultima cotitură importantă este ieșirea către „noi”, care în cursul textelor este adunată de la alte pronume, interlocutori, personaje și se transformă într-un „noi” solid în ultimul text, coincizând în el cu posibilitatea și promisiunea de acțiune. Și aceste texte, mașini, construcții - sunt despre noi, precum și situația din spatele lor. [2]
Cartea de debut a lui Zakharkiv „Condițiile de felicitate” a provocat o serie de răspunsuri critice: de exemplu, poetul Lenny Lee Gercke a remarcat influența indubitabilă a lui Arkadi Dragomoșcenko în poetica lui Zakharkiv , Denis Larionov l-a clasat pe Zakharkiv (împreună cu Nikita Safonov) printre succesorii tradițiilor lui. „Școala de limbi străine” americană și Serghei Vasilyev a notat în carte un număr mare de intertexte - de la vechea poezie „ Coborârea lui Iștar în sălașul morților ” până la poezia lui Paul Celan . [3]
Cercetătorul de poezie în limba rusă Massimo Maurizio , care a comentat trăsăturile poeticii Ekaterinei Zakharkiv în raportul „Interpenetrarea modelelor lingvistice și structurarea formală a textului în poezia rusă modernă”, a considerat poezia ei „Hiroo Onoda”, creată pe baza poveștii lui Hiroo Onoda , un ofițer de informații japonez care a condus o luptă partizană, pentru a fi inovator pe una dintre insulele filipineze până în 1974, fără să știe că al Doilea Război Mondial sa încheiat.
Forma aparent dezordonată duce la o nouă înțelegere a poeziei, care se formează în cultura modernă; „Hiroo Onoda” reprezintă enunțul poetic ca un text hibrid care include o varietate de tradiții și metode artistice și are ca scop extinderea posibilității de enunț, inclusiv prin includerea elementelor non-verbale și extra-verbale care sunt echivalente cu cele verbale. Mai mult, unele fragmente sunt „poezie spațială” care „împrăștie” cuvinte pe pagină, refuzând să citească liniar și simbolizând astfel „dezintegrarea legăturilor umane în lumea modernă”. [patru]