Peste munți, dincolo de păduri ... - un catren introductiv în basmul lui P. P. Ershov „ Calul mic cu cocoaș ”, inclus din 1915 până în a doua jumătate a anilor 1930 în lucrările colectate ale lui A. S. Pușkin .
Dincolo de munți, dincolo de păduri,
Dincolo de mările largi,
Împotriva cerului, pe pământ, Un
bătrân locuia într-un sat.
Pentru prima dată, o parte a basmului Ershov a fost inclusă în textul Pușkin de N. O. Lerner în publicația S. A. Vengerov (Biblioteca Marii Scriitori, editată de Semyon Vengerov „Pușkin”, vol. VI, Pg. 1915, p. 219). Au urmat și alte ediții. În Operele complete ale lui Pușkin, editată de M. A. Tsyavlovsky, catrenul este plasat în secțiunea „Neterminat și neterminat” ca o piesă independentă. [unu]
Se crede că Nikolai Lerner a fost primul care a scris despre paternitatea lui Pușkin, [2] bazându-se pe memoriile lui Smirdin, înregistrate de primul biograf al lui Pușkin, Pavel Annenkov .
În apogeul faimei sale, Pușkin a întâlnit cu o plină aprobare binecunoscutul basm rusesc al domnului Yershov, Micul cal cocoșat, acum uitat. Primele patru versuri ale acestei povești, după spusele domnului Smirdin, îi aparțin lui Pușkin, care l-a onorat cu o revizuire amănunțită [3] .
Lerner și-a argumentat opinia cu următoarele cuvinte:
Aceste patru versuri, care încep celebrul basm al lui P. P. Ershov „Micul cal cocoșat”, „după domnul Smirdin, îi aparțin lui Pușkin, care l-a onorat cu o revizuire amănunțită”, spune P. V. Annenkov [4] . Este imposibil să nu crezi mărturia lui Smirdin. Acest editor onest și nobil nu numai că l-a cunoscut pe Pușkin destul de îndeaproape și s-a învârtit în general în acel cerc literar, al cărui centru era Pușkin, dar a publicat și Biblioteca pentru lectură , unde în 1834 (vol. III) a fost plasat un fragment dintr-un basm. , iar apoi a publicat întreaga poveste într-o ediție separată. Aceste patru versuri, cu care începe faimosul basm al lui P. P. Ershov „Micul cal cocoșat”, „după domnul Smirdin, îi aparțin lui Pușkin”.
<…>
Acesta a fost probabil în 1834. Într-adevăr, în septembrie 1834, Pușkin a scris ultimul său basm, Povestea cocoșului de aur, și nu s-a întors niciodată la „acest tip de scriere”. Însăși versurile cu care începe basmul au fost schițate, trebuie să ne gândim, puțin mai devreme de această dată, în același an [5] .
Nikolai Chernyshevsky a avut încredere, de asemenea, în memoriile lui Smirdin prezentate de Annenkov , citându-le în primul său articol despre scrierile lui Pușkin, care a apărut în Sovremennik:
Mulți știu și <...> cu ce laude au primit basmul domnului Erșov „Calul mic cocoșat”, pe care l-a revizuit cu atenție și primele patru versuri ale căror (după domnul Smirdin) aparțin lui Pușkin [6] .
Cu toate acestea, în 1912, următorul mesaj a apărut în Dicționarul de tipuri literare în volumul Tipurile lui Pușkin [7] :
Ershov, Pyotr Pavlovici (1815-1869). - Autorul „Calului cu cocoaș”; extrase din ea au apărut în 1834; ed. Pușkin aparține primelor patru versuri ale poveștii.
— http://feb-web.ru/feb/pushkin/ltptype-abc/ltp/ltp-2231.htmA treia linie „Împotriva cerului – pe pământ” a apărut pentru prima dată în cea de-a cincea ediție a Căluței Micul Cocoșat în 1861 (a treia ediție, înainte de aceasta, în 1840 și 1843 a fost publicată fără modificări, în 1856, în a doua ediție fără modificări. ). Ershov a introdus o nouă imagine, îmbunătățind ediția originală în „Biblioteca pentru lectură” (1834, vol. III) și primele trei ediții: „Nu în cer – pe pământ”.
Cercetătorul Ershova D. M. Klimova (membru al Uniunii Jurnaliştilor din Federaţia Rusă, editor de literatură ştiinţifică, angajat al Institutului de Literatură Rusă (Casa Puşkin) al Academiei Ruse de Ştiinţe) a spus într-un interviu cu Gennady Kramor [8] :
Ultima viață, ediția din 1861, din care basmul este acum de obicei republicat. Ershov i-a adăugat folclorisme siberiene și a făcut, printre altele, un amendament remarcabil cu care orice scriitor celebru poate fi mândru. Acesta este al treilea vers al începutului poveștii: „Dincolo de munți, în spatele pădurilor, în spatele mărilor largi, pe lângă cer – pe pământ, un bătrân locuia într-un singur sat”. Într-adevăr, în primele ediții era: „Nu în cer – pe pământ”. Aparent, autorul însuși a simțit lipsa de sens a acestei linii. Și ce imagine apare acum? O persoană stă sub cupola cerului, ca în fața lui Dumnezeu. Și probabil că Ershov a găsit această expresie în folclor. Apropo, acest amendament indică faptul că primele patru rânduri nu au fost scrise de Pușkin. Ershov, cu atât de mare reverență pentru Alexandru Sergheevici, cu greu și-ar fi corectat replicile.
Această discrepanță temporală a fost subliniată pentru prima dată de M.K.Azadovsky într-un articol din 1936 [9] . Ca un argument suplimentar, cunoscutul pușkinist a numit motive psihologice: „Erșov, cu evlavia pe care o avea pentru Pușkin, cu greu s-ar fi hotărât să-i facă nicio corecție. Evident, lui Ershov nu i-a trecut prin minte că, corectând aceste versete, el îl corecta pe Pușkin .
Unul dintre principalele motive pentru revizuirea paternului lui Pușkin a fost articolul scris de influentul savant Pușkin Azadovsky, contraargumentele sale împotriva versiunii lui Lerner și concluzia:
Cel mai probabil, Pușkin a produs doar câteva lucrări editoriale despre poeziile lui Ershov. Dar din aceasta nu au devenit ale lui Pușkin, așa cum, de exemplu, „Cascada” a lui Vyazemsky nu a devenit a lui Pușkin, deși o serie de versuri din acesta din urmă au fost corectate de Vyazemsky în direcția lui Pușkin și cred că ar fi mai mult corect să nu intri în acest pasaj nici în secțiunea de poezii autentice, nici la departamentul colectiv, nici măcar la departamentul dubios.
Despre influența lucrării lui Azadovsky asupra rezolvării problemei paternității lui Pușkin a inițialului „Cal cu cocoaș” în patru linii, scrie un alt cercetător pe tema „Pușkin și Ershov” A.P. Tolstyakov:
Opinia părea gravă și a fost acceptată: replicile din Micul cal cocoșat nu mai erau incluse în lucrările colectate ale lui Pușkin. În același timp, M.K. Azadovsky nu a negat deloc faptul însuși lucrării editoriale a lui Pușkin despre Calul cocoșat, care a fost poate cea mai importantă informație din raportul lui Smirdin (Pușkin „a onorat” povestea lui Ershov cu o „revizuire amănunțită”) [11]. ] .
D. M. Klimova aderă la punctul de vedere extrem că
... cel mai probabil Pușkin a citit Calul după publicare: niciuna dintre sursele de memorii nu conține informații despre cunoașterea sa cu manuscrisul basmului (vezi: Yaroslavtsov, p. 2; M. S. Znamensky. Jurnal. - Lumini siberiene, 1940, 4). -5, p. 239; PD, TsGALI), iar Erșov a început reelaborarea textului mult mai târziu, după moartea lui Pușkin” [12] .
A.P. Tolstyakov a găsit un document în arhiva lui Smirdin [13] , completând intrarea lui Annenkov:
Pușkin, Alexandru Sergheevici. <...> Titlul și dedicația „Calului mic cu cocoaș” [11] .
Azadovsky credea că „reverenta” lui Yershov înaintea lui Pușkin ar împiedica editarea versurilor lui Pușkin în propriile sale. Cu toate acestea, așa cum subliniază A.P. Tolstyakov, Erșov a ars odată lucrările scrise de Pușkin. Ershov a recunoscut acest lucru lui M.S. Znamensky:
Da, când am venit aici, eram într-un blues groaznic și am ars foarte mult. <...> Am avut și note scrise de Pușkin și alții [14] .
Concluzia lui A.P. Tolstyakov ia în considerare diferite posibilități pentru a explica editarea celei de-a treia rânduri:
... principalul argument al lui M. K. Azadovsky împotriva afirmației lui Smirdin despre replicile lui Pușkin dintr-un basm - inadmisibilitatea corectării textului lui Pușkin de către Ershov - nu ni se pare solid. În plus, linia „Împotriva raiului – pe pământ” este fără îndoială mai bună, mai figurativă decât cea anterioară: „Nu în cer – pe pământ”. În cele din urmă, poate că Erșov a restaurat exact linia lui Pușkin, corectată de cenzor în publicația din 1834 [11]
În literatura științifică, se dezvoltă o versiune despre paternitatea lui Pușkin a întregului basm. De exemplu, cercetările privind prezența dialectului pskov în prima ediție a lui The Little Humpbacked Horse din 1834 [15]