Complex de artilerie antiaeriană

Un sistem de artilerie antiaeriană este un tip de sistem de artilerie antiaeriană utilizat în principal pe nave. Conceput pentru a îndeplini sarcinile de apărare aeriană și de apărare antirachetă în zona apropiată, acestea reprezintă ultima linie de apărare a navei împotriva atacurilor aeriene. Se caracterizează prin cadență mare de foc , timp scurt de reacție, țintire autonomă. De regulă, acestea funcționează în modul automat, controlul manual este salvat ca rezervă.

ZAK include pistoale automate de calibrul 20-40 mm. Datorită utilizării instalațiilor duble, cvadruple, precum și a pistoalelor cu un bloc rotativ de țevi , rata tehnică de tragere a acestor sisteme variază de la 600 la 10.000 de cartușe pe minut. Rata practică a focului este limitată de dimensiunea muniției pregătite pentru luptă și de necesitatea răcirii țevilor după un anumit număr de focuri.

Apariția ZAK s-a datorat în principal apariției armelor de rachete antinavă și utilizării lor cu succes într-o serie de conflicte locale. ZAK a apărut pentru prima dată pe navele flotei sovietice în anii 1960 . Până în 1980, Marina SUA a primit Vulcano Phalanx ZAK. Ulterior, astfel de sisteme au fost dezvoltate de un număr de țări.

Cele mai obișnuite ZAK includ Vulkan-Phalanx ( SUA ), Goalkeeper ( Olanda , Regatul Unit ), Seaguard ( Elveția , Italia , Marea Britanie ), AK-230 și AK-630 ( URSS / Rusia ), „Dardo” ( Italia ), „Meroc”. " ( Spania ).

Caracteristici comparative de performanță ale sistemelor de artilerie antiaeriană
Caracteristici AK-230 AK-630 „Falanga vulcanică” "Dardo" "Portar" „Garda Mării” "Meroka"
Stat
Calibru, mm treizeci treizeci douăzeci 40 treizeci 25 douăzeci
Numărul de butoaie 2 6 6 2 7 patru 12
Rata de tragere, lovituri/min 2100 5000 3000-4500 600 4200 3400 9000
Raza de tragere, km patru patru 3.5 12.5 3 5 2
Greutatea proiectilului, kg 0,36 0,39 0,12 0,96 0,36 0,5 0,12
Viteza botului, m/s 1050 880 1000 1000 1150 1470 1215
Greutate de instalare, t 1,97 1,85 5.42 7.3 6.8 5,55 6.0

Galerie

Literatură