| Ierusalimul de aur | |
|---|---|
| Cântec | |
| Interpreți | Shuli Nathan și Nice Toby [d] |
| Data de lansare | mai 1967 |
| Gen | Muzica Israelului |
| Limba | ebraică modernă [d] |
| eticheta | Hed Arzi Music [d] |
| Compozitor | |
| Liricist | Shemer, Naomi |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
„Ierusalimul de aur” ( evr . ירושלים של זהב Yerushalayim shel zahav ) este cel mai faimos cântec al poetei și compozitoarei israeliene Naomi Shemer , imnul neoficial al Israelului. Scrisă în 1967 [1] , iar în 2008 recunoscut drept cântecul a 60-a aniversare a Israelului [2] . A fost interpretat pentru prima dată de cântăreața Shuli Nathan , care i-a adus interpretului o mare faimă.
Totul a început când Naomi Shemer i s-a cerut să scrie o melodie pentru a doua parte, necompetitivă, a Festivalului cântecului din Israel din 1967, în timpul căreia urmau să fie numărate voturile. Festivalul a avut loc la Centrul Internațional de Conferințe din Ierusalim și a fost programul principal al postului național de radio „ Kol Israel ” de Ziua Independenței Israelului (în 1967, această sărbătoare a căzut pe 15 mai). Primarul Ierusalimului, Teddy Kollek , a vrut ca toate melodiile interpretate la festival să aibă legătură cu Ierusalim, dar Gil Aldema , producătorul festivalului, a căutat în arhivele Kol Yisrael și a găsit nu mai mult de o jumătate de duzină de cântece legate de Ierusalim scrise de poeți și compozitori israelieni din începutul secolului al XX-lea. Niciunul dintre cântecele scrise după înființarea Statului Israel nu menționa că orașul era divizat și evreii nu aveau acces la Zidul Plângerii [3] .
Oferta de a compune o melodie a șocat-o pe Shemer, dar ea a acceptat totuși. Naomi era puternic atașată de Ierusalim: acolo a absolvit Academia de Muzică, unde a născut o fiică. În fiecare an a petrecut o parte a verii la Ierusalim cu prietenii și, în plus, orașul a fost o sursă de inspirație pentru ea. Shemer a încercat fără succes să scrie cântecul pentru o vreme, apoi l-a sunat pe Gil Aldema intenționând să renunțe la logodnă. Aldema a insistat să scrie un cântec, dar i-a permis să nu scrie despre Ierusalim și le-a spus oamenilor din biroul lui: „Acum va scrie cu siguranță despre Ierusalim”. În aceeași noapte, Naomi a compus atât versurile, cât și muzica lui „Jerusalem of Gold” (această versiune a cântecului includea doar refrenul și două versuri, care au devenit ulterior primul și al treilea), iar a doua zi a dus cântecul la Kol Israel. Cântecul l-a atins foarte mult pe Gil Aldema [3] .
Naomi Shemer și-a amintit o poveste din Talmud despre rabinul Akiva [3] , care i-a spus soției sale, care pierduse moștenirea tatălui ei: „Dacă aș putea, ți-aș da un Ierusalim de aur”. Acesta era numele unei podoabe feminine - o diademă de aur , înconjurată de turnulețe sub forma zidurilor Ierusalimului [4] . Shemer: „Toată lumea își amintește probabil că atunci Ierusalimul era gri, nu auriu. Așa că m-am întrebat: „Ești sigur că este auriu?” Și ceva din mine mi-a răspuns: „da, este auriu”. De asemenea, cuvintele „Ierusalimul de aur” au fost folosite în scrierile mai multor poeți cu puțin timp înainte de a se naște cântecul Shemer [3] . Sintagma „Yerushalayim shel zahav” și comparația poetului cu vioara („kinor”) Shemer a împrumutat din psalmii lui David, pe mulți dintre care îi cunoștea pe de rost [5] . Cu toate acestea, nu existau viori pe vremea regelui David și nu se știe ce fel de instrument cu coarde era numit cuvântul „kinor”, care este folosit în ebraica modernă pentru a numi o vioară [6] .
Melodia cântecului amintește de cântecul popular basc „Pello Joxepe” [7] , care a fost interpretat în timpul turneului său din Israel în 1962 de cântărețul Paco Ibanez [8] . În timpul vieții sale, Naomi Shemer a negat acuzațiile de plagiat, dar cu puțin timp înainte de moarte, ea a recunoscut într-o scrisoare către compozitorul Gil Aldema că cunoașterea cântecului basc a influențat fără să vrea crearea melodiei „Yerushalayim shel zahav”. Ea a numit introducerea melodiei basce în cântecul ei „un accident nefericit” care a supărat-o atât de tare încât ar fi putut fi cauza bolii ei.
Cercetătorul de cântece israelian Eliyahu A-Kohen subliniază că legătura dintre cântecul „Ierusalimul de aur” și cântecul bască îi este cunoscută încă din 1969 și a demonstrat-o în prelegerile sale de la începutul anilor 1970: „Am spus că „Ierusalimul de aur””. nu este un cântec furat, ci doar începutul lui a fost influențat de un cântec pe care l-a auzit Naomi Shemer; în orice caz, piesa originală era ritmată, spre deosebire de „Ierusalim”, și chiar și această primă parte Naomi Shemer s-a schimbat foarte frumos. Când A-Cohen a aflat despre scrisoarea lui Shemer către Gil Aldema, el a spus: „După părerea mea, Naomi acordă influenței cântecului basc prea multă greutate în munca ei, iar asta, se pare, a cântărit-o toți anii și deja fiind bolnavă de moarte, ea și-a spus: „Voi vorbi și va deveni mai ușor”.
Paco Ibanez, la aflarea recunoașterii lui Naomi Shemer, a spus că această veste l-a întristat și că nu are niciun motiv să se simtă vinovată. Potrivit acestuia, când a auzit „Ierusalimul de aur” în 1967 , l-a recunoscut pe „Pello Joxepe”, dar nu l-a considerat plagiat, ci a simțit empatie pentru Shemer și s-a bucurat că melodia a fost oarecum utilă [8] .
„Jerusalem of Gold” a fost interpretat pentru prima dată de Shuli Nathan la concertul din 15 mai 1967 . Trei săptămâni mai târziu, trupele israeliene au ocupat Ierusalimul în timpul războiului de șase zile . Parașutiștii care au ieșit la Zidul Plângerii au cântat acest cântec cu voci răgușite, cu lacrimi în ochi [9] . Naomi Shemer a cântat pentru soldații din Sinai în timpul războiului . Ea a auzit la radio cum parașutiștii au cântat „Ierusalimul de aur” și a adăugat un vers din cântecul dedicat eliberării orașului [10] , - al patrulea. (Mai târziu, o versiune a cântecului, în care al doilea vers a fost pur și simplu înlocuit cu un al patrulea vers, care are sensul opus, a devenit cunoscută pe scară largă.) Cântecul a avut un succes uriaș și a fost ales drept „cântecul anului” în Israel. . În primul an s-au vândut aproximativ 300.000 de discuri cu acest cântec, ceea ce reprezintă un record de vânzări de discuri în istoria Israelului [11] . În același an, membrul Knesset -ului, Uri Avneri , a prezentat un proiect de lege prin care „Ierusalimul de Aur” devine statutul de imn al Israelului , dar proiectul de lege nu a fost niciodată luat în considerare. Cântecul a fost tradus în multe limbi ale lumii și a sunat, de exemplu, în filmul „ Lista lui Schindler ”.
În 1998, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la Israel, cântecul a fost recunoscut drept cea mai importantă piesă muzicală din cultura evreiască. 10 ani mai târziu, când s-a sărbătorit cea de-a 60-a aniversare a țării, pe Primul Canal de Televiziune Israelian a fost transmis în direct un program festiv, în care publicul și juriul au ales „Cântecul celei de-a 60-a aniversare”, precum și „Cântăreața... „, „Cântăreață...” și „Grupul a 60-a aniversare”. „Ierusalimul de aur”, interpretat în această seară de David D’Or , a câștigat primul loc din 12 atât la votul publicului, cât și prin decizia juriului și a devenit „Cântecul celei de-a 60-a aniversare” și cântecul oficial al Israelului în timpul serbările dedicate sărbătorii [2 ] [12] .
Pe lângă Shuli Natan, această melodie a fost interpretată în diferiți ani de Ofra Khaza [18] , Turetsky Choir , Iosif Kobzon , Rika Zaray și alții.
Există mai multe traduceri ale acestui cântec în limba rusă. Tradus de Inna Vinyarskaya și Marina Melamed , editat de Igor Byalsky , editor al Jerusalem Journal [19] . Marina Melamed este executorul acestei traduceri.
Există și traduceri de I. Yavchunovskaya [20] și Alexei Gomazkov (interpretat de Yulia Ziganshina).
.