Metoda imperativă ( se mai numește și directiv, autoritar, metoda subordonării, metoda puterii și subordonării ) este o metodă de reglementare juridică , caracterizată prin inegalitatea părților reglementate și reglementate. Acesta din urmă nu are de ales, trebuie să respecte cu strictețe instrucțiunile primului, deoarece baza acestei metode este subordonarea. Termenul a fost introdus pentru prima dată de Vladimir Baronov în 1937.
Această metodă este utilizată pe scară largă în dreptul public pentru a reglementa așa-numitele relații verticale, relațiile dintre stat, pe de o parte, și cetățeni și organizațiile acestora, pe de altă parte.
Prin reglementarea acestor relații, statul unor subiecți (organe de stat, funcționari) le conferă competențe, în timp ce altora (cetățeni și organizațiile lor) impun atribuții corespunzătoare . Ca urmare, relațiile dintre acești subiecți se dezvoltă ca relații de putere și subordonare. În forma sa cea mai pură, metoda imperativă de reglementare juridică se manifestă în dreptul administrativ .
În lipsa oricărei cooperări între părțile la reglementarea juridică, subiectul înzestrat cu putere trebuie să acționeze în două direcții. El folosește fie o interdicție, fie o prescripție de urmat, un ordin.
În multe domenii ale vieții publice, doar o interdicție poate fi o modalitate fructuoasă de reglementare legală. Astfel, interdicția este cea care este utilizată ca principală modalitate de reglementare a raporturilor juridice în acele domenii în care drepturile omului pot fi potențial încălcate. În ramurile penale , constituționale și în alte ramuri de drept, normele, deși nu conțin o indicație directă a interdicției, pedeapsa pentru încălcarea acestora impune o interdicție asupra infracțiunii de lege.
Opusul interdicției este o astfel de măsură a metodei imperative de reglementare precum obligația subiectului de a efectua orice acțiune. Orice act legislativ conține atât norme care stabilesc drepturile omului, cât și norme care îi impun anumite îndatoriri. Aceasta este și o manifestare a metodei imperative de reglementare juridică. [unu]