Unitatea instituțională

O  unitate instituțională este o unitate economică care este capabilă să dețină active în nume propriu, să își asume datorii, să participe la activități economice și să încheie tranzacții cu alte unități [1] .

Semne (principalele caracteristici) ale unităților instituționale

A. O unitate instituțională are dreptul de a deține bunuri și bunuri în nume propriu; poate, prin urmare, să facă schimb de bunuri și active în tranzacții cu alte unități instituționale;
b. Poate lua decizii economice și poate participa la activități economice pentru care este direct responsabil și răspunzător prin lege;
c. Este capabil să-și asume obligații în nume propriu, să suporte alte tipuri de obligații și obligații legate de activități viitoare și să încheie contracte;
d. Unitatea instituțională trebuie să aibă un set complet de conturi, inclusiv un bilanț al activelor și pasivelor, sau trebuie să fie posibil să se întocmească un set de conturi semnificativ din punct de vedere economic, dacă este necesar.

Tipuri de unități instituționale

Există două tipuri de unități care pot fi considerate unități instituționale [2] :

O gospodărie este un grup de persoane care:

Alături de gospodăriile individuale, există unități numite gospodării instituționale; vor include un grup de persoane care rămân pe perioade lungi de timp în spitale, aziluri de bătrâni, mănăstiri, închisori etc.

Al doilea tip de unitate instituțională este o persoană juridică sau o organizație publică care desfășoară activitate economică și intră în tranzacții cu alte unități în nume propriu. Acestea includ corporații , organizații non-profit (NPO) și agenții guvernamentale.

O persoană juridică sau organizație publică este acea a cărei existență este recunoscută de lege sau societate, independent de persoanele fizice sau alte persoane juridice care le pot deține sau controla. Astfel de unități sunt responsabile sau răspund pentru deciziile sau acțiunile economice pe care le întreprind, deși autonomia lor poate fi limitată într-o oarecare măsură de alte unități instituționale; de exemplu, corporațiile sunt în cele din urmă controlate de acționarii lor.

Unele întreprinderi neîncorporate deținute de gospodării sau guverne se comportă în mod similar cu corporațiile și, prin urmare, sunt considerate cvasi-corporații dacă au un set complet de conturi.

Tipuri de unități instituționale
gospodăriilor un grup de persoane care locuiesc în aceeași locuință, își reunesc o parte sau toate veniturile și proprietățile și consumă în mod colectiv anumite tipuri de bunuri și servicii, în principal servicii de locuințe și alimente
Persoane juridice sau organizații publice Corporații Corporații încorporate ca persoane juridice
Cooperative
Asociații cu răspundere limitată
Unități rezidente noționale
Cvasi-corporații
Organizații non-profit tipuri unice de entități juridice stabilite prin procese politice care au putere legislativă, judiciară sau executivă asupra altor unități instituționale dintr-un anumit teritoriu
Organisme guvernamentale tipuri unice de entități juridice stabilite prin procese politice care au putere legislativă, judiciară sau executivă asupra altor unități instituționale dintr-un anumit teritoriu

Gruparea pe sectoare instituționale (conform SCN 2008)

Sectorul societăților nefinanciare

Societăți nefinanciare (NC) Organizații non-profit (NPO) Organizații orientate spre profit (PPO)
NC de stat Subofițeri nefinanciari de stat OPP-urile publice nefinanciare
CN private naționale NCO-uri naționale private nefinanciare OPP-uri naționale private nefinanciare
NK sub control străin ONG-uri nefinanciare aflate sub control străin EIP nefinanciare sub control extern

Sectorul corporațiilor financiare

  1. Banca Centrală ;
  2. Corporații care acceptă depozite, altele decât banca centrală;
  3. Fonduri de piață monetară (FDR);
  4. Fonduri de investitii pe piata nemonetara;
  5. Alți intermediari financiari, alții decât societățile de asigurări și fondurile de pensii;
  6. Societăți financiare auxiliare;
  7. Instituții financiare captive și rechizători;
  8. corporații de asigurări ;
  9. fonduri de pensii .

Guvernul general

SCN 2008 prevede două metode de grupare a unităţilor instituţionale alocate acestui sector.

Metoda unu:

Metoda a doua:

Organizații non-profit care deservesc gospodăriile

Toate ONG-urile neincluse în sectoarele anterioare.

Trei subsectoare:

1. Creat de asociații de persoane în scopul furnizării de bunuri sau, mai des, de servicii, în principal membrilor acestor asociații:

2. Furnizarea de bunuri sau servicii pe o bază non-piață pentru gospodăriile nevoiașe:

Creat în scopuri filantropice și nu servește intereselor membrilor.

3. Furnizarea serviciilor colective:

Gospodării

Criterii multiple de grupare.

1. Criteriul venitului:

2. După caracteristicile „persoanei de referință” (cu cel mai mare venit sau care ia cele mai importante decizii de consum):

3. După mărimea gospodăriei și locația acesteia:

SCN 2008 include și întreprinderile casnice neîncorporate în sectorul gospodăriilor.

Restul lumii

Folosit condiționat ca „al șaselea sector” pentru a reflecta operațiunile legate de export/import.

Toate unitățile instituționale nerezidente care se angajează în tranzacții cu unități rezidente sau au alte legături economice cu unități rezidente ale țării.

Vezi și

Note

  1. P. 4.2 SNA-2008
  2. P. 4.3 SNA-2008
  3. P. 4.4 SNA-2008

Link -uri