Yod (litera ebraică)

Yod , și Yod [1] ( ebraică יוד ‏‎ - „ mână ”) este a zecea literă a alfabetului ebraic .

Are o valoare numerică ( gematria ) 10. În ebraică , denotă sunetul [ j ]. Ca mamă, lectura este inclusă în unele dintre denumirile pentru vocale [ i ], [ e ], mai rar [ a ]. Cu o literă neexprimată , poate desemna aceleași vocale în cazurile în care litera vocală necesită folosirea unui semn diacritic fără o mamă cititoare, iar dacă denotă o consoană [ j ], atunci este dublată.

Problema preferinței pentru variantele Yod și Kuf (comparativ cu variantele Yod și Kof, care erau principala circulație printre evreii sefarzi ) este discutată în detaliu în cartea ebraistului Yitzhak Avineri „Yad Halashon”, editura „Jezreel” (1964), p. 228, unde dă următoarele argumente pentru această poziție: 1) cu excepția literelor gimel și shin, literele alfabetului ebraic sunt grupate în conformitate cu forma generală de vocalizare/flexiune („mishkal”): aleph- dalet-lamed-samekh, bet-het-tetresh etc., în timp ce literele Yod și Kuf au o formă comună cu litera Nun; 2) o variantă de yud și kuf este folosită de Chaim Nachman Bialik , a cărui practică este adesea luată ca normă în ebraica modernă, în poemul „Alef-Bet”; 3) Avineri citează în cartea sa lucrările ebraistului Israel Burshtein (1949), care a arătat că originea variantei Yod și Koph se bazează pe Septuaginta , în esență secundară (care este o traducere greacă a sursei ebraice) , în timp ce primatul variantei Yod si Kuf este confirmat de un studiu apropiat de ebraica a limbii punice .

În idiș , această literă poate reprezenta o vocală [ i ], o consoană [ j ] sau moliciunea unei consoane precedente. Diftongii se scriu cu participarea acestei litere: yud dublat (ײ, tswei yudn , [ e ɪ ]); yud dublat cu patah (ײַ, zwei yudn mit a pasekh , [ a ɪ ]); combinație cu litera vov (ױ, vov - yud , [ o ɪ ]). Dacă mai multe litere vov și yud merg la rând, pentru citire fără ambiguitate, sub litera yod este plasat un punct (asemănător cu hirik în ebraică, dar direct sub litera yod, și nu sub cea anterioară: יִ), când denotă o vocală [ i ].

Note

1. ↑ Varianta cu iod este folosită, de exemplu, în:
   • Lambdin, Thomas O. Manual de limbă ebraică / Ed. M. Selezneva. — M.: Societatea Biblică Rusă. 2003. P. 26. ISBN 5-85524-213-7 (rusă) ISBN 0-02-267250-8 (engleză).
   • Cook, John A.; Holmstedt, Robert D. Începând cu ebraica biblică: o gramatică și un cititor ilustrat. Baker Academic. 2013. C. 22-23. ISBN 978-0-8010-4886-9
   • Ellis, Robert R. Learning To Read Biblical Hebrew. — Waco, Texas SUA: Baylor University Press. 2006. C. 2. ISBN 978-1-932792-56-0
   • Barrick, William D.; Busenitz, Irvin A. O gramatică pentru ebraica biblică. - Nashville: GBI Books.com. 2004. C. 11-12.
   • Gesenius V. Gramatica evreiască. - Sankt Petersburg: Tipografia Academiei Imperiale de Științe. 1874. S. 29.
   • Aikhenvald A. Yu. Ebraică modernă. — M.: Nauka. Ediția principală a literaturii orientale. 1990. P. 36. ISBN 5-02-016409-7
   • Grande B. M. Introducere în studiul comparat al limbilor semitice. - M .: „Literatura de Est” a Academiei Ruse de Științe. 1998. P. 355. ISBN 5-02-018046-7

Link -uri

• I  la Scriptsource.org

Dicționare și enciclopedii	evreii Brockhaus și Efron