| Emil Kaluznyatsky | |
|---|---|
| Lustrui Emil Kaluzniacki | |
| Data nașterii | 11 ianuarie 1845 |
| Locul nașterii |
Thurje , Austro-Ungaria |
| Data mortii | 3 iunie 1914 (69 de ani) |
| Un loc al morții |
Cernăuți , Austro-Ungaria |
| Țară | |
| Sfera științifică | filologie , studii slave |
| Loc de munca | Universitatea Cernăuți |
| Alma Mater | Universitatea din Viena |
| Grad academic | doctorat [1] |
| consilier științific | Franz Miklosic |
Emil Kaluzhnyatsky ( polonez Emil Kałużniacki ; 1845 - 1914 ) - slavist polono- ucrainean , filolog . Membru corespondent al Academiei Imperiale de Științe din Sankt Petersburg .
A studiat istoria, filologia clasică și slavă la universitățile din Lviv și Viena , student al lui F. Mikloshich . Profesor de gimnaziu la Rzeszów , din 1875 profesor de filologie slavă la Universitatea Cernăuţi . În călătoriile sale în scop științific, a făcut cunoștință cu colecțiile de manuscrise slave de la Kiev , Moscova , Serghiev Posad , Sankt Petersburg , Vilna , Berlin , Praga , Belgrad , Mănăstirea Rila și mănăstirile moldovenești. Din 7 decembrie 1891, membru corespondent al Academiei Imperiale de Științe din Sankt Petersburg în cadrul Departamentului de Limbă și Literatură Rusă.
Pe lângă o serie de articole din „ Archiv für slavische Philologie ” Yagich , a publicat „Revista monumentelor de limbă și scriere slavo-rusă aflate în bibliotecile și arhivele din Lvov” (Kiev, 1877 ); „Documente moldovenești și multan din arhivele orașului Lviv” ( poloneză „Documenta Moldawskie i Multańske z archivuw miasta Lwowa” ; Lviv, 1878 ), „Revista istorică a graficii și ortografiei limbii poloneze” ( în germană „Historische Uebersicht der Graphik und der Orthographie der Polen " ; Viena, 1882 ); „Despre problema criptografiei slave antice” ( germană „Beiträge zur älteren Geheimschrift der Slaven” ; Viena, 1883 ); „Viața lui Moise Ugrin, scrisă de călugărul Polikarp din Peșterile de la Kiev” ( poloneză „Polikarpa mnicha Kijowskich pieczar żywot Mojżesza Węgrzyna” ; Lvov, 1884 ); „Despre bibliografia publicațiilor slavone bisericești din Rusia” (Sankt Petersburg, 1886 ); „Hegumen Nathanael este o carte despre credință, sursele și semnificația ei în istoria literaturii polemice din Rusia de Sud” („Lecturi în istoria generală și alți ruși.” M., 1886 , cartea IV). De o importanță deosebită este ediția Evangheliei Putensky pregătită de Kaluzhnyatsky - un aprakos, depozitat în mănăstirea baziliana Putna (Bucovina), conform datelor paleografice referitoare la sfârșitul secolului al XIII -lea sau prima jumătate a secolului al XIV-lea („Monumenta linguae palaeoslovenicae. T. I: Evangeliarium Putnanum”; Viena, 1888 ) . Această evanghelie este deosebit de interesantă pentru urmele clare ale dialectului mic rusesc . Într-o introducere extinsă în latină, Kaluznyatsky, apropo, face câteva remarci generale cu privire la problema relației dintre dialectul mic rus și limba rusă și nu recunoaște importanța unei limbi independente pentru prima.