Țesător cu cicuri roșu cardinal
| Țesător cu cicuri roșu cardinal | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| clasificare stiintifica | ||||||||
| Domeniu:eucarioteRegatul:AnimaleSub-regn:EumetazoiFără rang:Bilateral simetricFără rang:DeuterostomiiTip de:acorduriSubtip:VertebrateInfratip:cu falciSuperclasa:patrupedeComoară:amniotiiComoară:SauropsideClasă:PăsăriSubclasă:păsări cu coadă de fantăInfraclasa:Gust nouComoară:NeoavesEchipă:paseriformeSubordine:cântec passerineInfrasquad:passeridaSuperfamilie:PasseroideaFamilie:țesătoriiGen:Țesători cu cicuri roșiiVedere:Țesător cu cicuri roșu cardinal | ||||||||
| Denumire științifică internațională | ||||||||
| Quelea cardinalis ( Hartlaub , 1880) | ||||||||
| ||||||||
Țesătorul cu cicul roșu cardinal [1] ( Quelea cardinalis ) este o specie de păsări din familia țesătorilor .
Distribuție
Ei trăiesc în Africa (și anume Burundi , Republica Democratică Congo , Etiopia , Kenya , Malawi , Rwanda , Sudanul de Sud , Tanzania , Uganda și Zambia ).
Descriere
O pasăre mică de aproximativ 10 cm lungime, are ciocul negru scurt și greu . În penajul de reproducție, masculul are capul și o parte din piept roșu-violet. În afara sezonului de reproducere, penajul său este colorat în același mod ca al femelei, dar pe cap se păstrează o anumită culoare roșie . Femela are fața galbenă [2] [3] .
Aceste păsări se înmulțesc în colonii. Cuibul este construit din fire moi de iarbă chiar printre iarbă sau în tufiș. Pocheta conține 2-3 ouă de culoare liliac, roz sau albastru cu pete închise. Perioada de incubație durează 14 zile. După aceea, puii rămân în cuib încă 24 de zile. Părinții lor îi hrănesc cu insecte.
Note
- ↑ Boehme R.L. , Flint V.E. Dicționar de nume de animale în cinci limbi. Păsări. latină, rusă, engleză, germană, franceză / Ed. ed. acad. V. E. Sokolova . - M . : Limba rusă , RUSSO, 1994. - S. 455. - 2030 exemplare. - ISBN 5-200-00643-0 .
- ↑ Kardinaalwever Quelea cardinalis (n.d.) . Werkgroep voor Ploceidae . Preluat la 17 mai 2017. Arhivat din original la 3 martie 2018.
- ↑ The Larger Illustrated Guide to Birds of Southern Africa / Ian Sinclair; PAR Hochei. — Struik, 2005. - ISBN 978-1-77007-243-5 .
Literatură
- Horst Bielfeld: 300 Ziervogel kennen und pflegen, Ulmer Verlag, Stuttgart 2009, ISBN 978-3-8001-5737-2
- Christopher M. Perrins (Hrsg.): Die BLV-Enzyklopädie Vögel der Welt. Aus dem Englischen von Einhard Bezzel. BLV, München/Wien/Zürich 2004, ISBN 978-3-405-16682-3 , S. 592–593 (Titel der englischen Originalausgabe: The New Encyclopedia Of Birds. Oxford University Press, Oxford 2003).