Ginzburg, Carl

Carlo Ginzburg ( în italiană:  Carlo Ginzburg ; născut la 15 aprilie 1939 , Torino ) este un istoric italian . Unul dintre creatorii microistoriei . El a avut, de asemenea, o contribuție semnificativă la studiul istoriei sociale și a ideilor religioase în Europa la sfârșitul Evului Mediu - începutul New Age, precum și la metodologia istoriei .

Doctor, membru străin al Societății Filozofice Americane (2013) [1] .

Biografie

Născut într-o familie de scriitori celebri și antifasciști. Părintele, Leone Ginzburg , născut la Odesa, a fost un cercetător al literaturii ruse din secolul al XIX-lea și traducătorul acesteia în italiană, a fost arestat și ucis de naziști în 1944 [2] . Mama, Natalia Ginzburg , a fost o scriitoare celebră. După propria sa recunoaștere, opera sa științifică a fost influențată de literatura rusă a secolului al XIX-lea și de cinematografia sovietică din anii 1920-1930, pe care le-a cunoscut prin activitățile tatălui său [3] . În 1961 a absolvit Școala Normală Superioară din Pisa , după care a primit licența în istorie. A predat la diverse universități din Italia și SUA (Roma, Bologna, Lecce, Los Angeles (1988-2005)), din 2006 predă la alma mater.

Beneficiar al Premiului Aby Warburg (1992), al Premiului Viareggio (1998), al Premiului Feltrinelli (2005), al Premiului Balzan (2010) și al Premiului Lysenko Anti (1993).

Activitate științifică

La începutul anilor 1960, a început să lucreze cu materiale din procesele Inchiziției din secolele XVI-XVII [4] . Mai târziu, el a susținut activ deschiderea arhivelor Vaticanului pentru o gamă largă de cercetători.

Prima monografie este I benandanti. Ricerche sulla stregoria e sui culti agrari tra Cinquecento e Seicento ( Benandanti . Vrăjitorie și culte agrare la începutul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, 1966) a fost dedicat rămășițelor cultelor fertilității păgâne din regiunea Friuli din nordul Italiei [5] . Țăranii locali credeau în existența unei categorii speciale de oameni, „benandanti”, care erau înzestrați cu abilități supranaturale și le puteau folosi pentru a ajuta la recoltare și pentru a lupta împotriva făpturii rele din lumea cealaltă [5] . Ginzburg a ajuns și la concluzia că, în secolele XVI-XVII, în legătură cu schimbarea rolului „benandantilor” și intensificarea vânătorii de vrăjitoare, a avut loc o schimbare în percepția lor de către populația locală: au început să fi considerat complici ai Satanei [5] .

Cea mai faimoasă lucrare a lui Ginzburg este Cheese and Worms. O imagine a lumii a unui morar care a trăit în secolul al XVI-lea. » (1976). În această lucrare, Ginzburg descrie punctele de vedere ale ereticului autodidact Menocchio (Domenico Scandello), un morar din Friuli, pe baza protocoalelor Inchiziției. Titlul cărții provine din ideea lui Menocchio că îngerii și Dumnezeu au ieșit din haos la fel ca viermii din brânză. Menocchio și-a exprimat păreri radicale în sat despre organizarea structurală a lumii, despre Isus, despre biserica creștină și despre alte religii. Autorul încearcă să identifice materialul care a servit ca bază pentru formarea ideilor neortodoxe de către o persoană obișnuită și subliniază influența ideilor populare precreștine, protestantismul, precum și cărțile disponibile lui Menocchio (Biblia în italiană; Decameron ). ; Călătorii de John Mandeville ; Cronica mondială de Giacomo Filippo Foresti ; viețile sfinților; alte câteva cărți de natură cotidiană, istorică și religioasă; probabil Coranul ). Cărțile citite de Menocchio au fost supuse unor interpretări neobișnuite și au primit un sens neortodox. În plus, Ginsburg subliniază că orice observație obișnuită (cum ar fi viermii care apar în brânza putrezită) ar putea alimenta noțiunile „eretice” ale lui Menocchio.

În lucrarea Storia notturna. Una decifrazione del sabba (Povestea de noapte. Interpretarea sabatului. 1989) Ginzburg a sugerat că percepția negativă a vrăjitoarelor este relativ târziu și este asociată cu activitățile Inchiziției, în timp ce inițial în conștiința de masă acestea au fost evaluate neutru sau chiar pozitiv, recunoscând capacitatea lor de a comunica cu lumea cealaltă în interesul oamenilor [6] .

În 1999, a fost publicată o colecție de articole History, Rhetoric, and Proof (History, rhetoric and proof), construită pe o controversă cu istoriografia postmodernistă [7] .

O serie de lucrări ale lui Ginzburg au fost traduse în mai multe limbi străine, inclusiv „Cheese and Worms” - în optsprezece limbi [7] .

Lucrări principale

• I benandanti. Ricerche sulla stregoria e sui culti agrari tra Cinquecento e Seicento, Einaudi, 1966, n.ed. 1972, 2002
• I costituti di don Pietro Manelfi, Sansoni, 1970
• Il nicodemism. Simulazione e dissimulazione religiosa nell'Europa del Cinquecento, Einaudi, 1970
• Folclor, magia, reglione, în Storia d'Italia, vol. 1: I caratteri originali, Einaudi, 1972
• Traduzione di Edward H. Carr, Sei lezioni sulla storia, Einaudi, 1972, n.ed. 2000
• Traducere de Marc Bloch, I caratteri originali della storia rurale francese, Einaudi, 1973
• Traducere (cu Andrea Ginzburg) de Alexander Gerschenkron, Il problema storico dell'arretratezza economica, Einaudi, 1974
• Prefație a Marc Bloch, I re taumaturgi. Studi sul carattere sovrannaturale attribuita alla potenza dei re particolarmente in Francia e in Inghilterra, Einaudi, 1975, n.ed. 1984
• Giochi di pazienza. Un seminario sul "Beneficio di Cristo", Einaudi, 1975 (cu Adriano Prosperi)
• Geografia dell'Italia e dell'Europa, Zanichelli, 1977 (cu Lisa Foa și Silvio Paolucci)
• Il formaggio ei vermi. Il cosmo di un mugnaio del Cinquecento, Einaudi, 1976, n.ed. 1999, 2009
• Spie. Radici di un paradigma indiziario, în Crisi della ragione, a cura di Aldo Gargani, Einaudi, 1979, pp. 57-106
• Introduzione a Peter Burke, Cultura popolare nell'Europa moderna, Mondadori, 1980
• Indagini su Piero. Il Battesimo, il ciclo di Arezzo, La Flagellazione di Urbino, Einaudi, 1982, n.ed. 2001
• Postfazione a Natalie Zemon Davis, Il return di Martin Guerre. Un caso di doppia identita nella Francia del Cinquecento, Einaudi, 1984
• Prefație a Roger Chartier, Figure della furfanteria. Marginalità e cultura popolare in Francia tra Cinque e Seicento, Istituto dell'Enciclopedia italiana, 1984
• Storia notturna. Una decifrazione del sabba, Einaudi, 1989, n.ed. 2008
• Introducere a Stefano Levi Della Torre: dipinti e disegni, Galleria Documenta, 1989
• Il giudice e lo storico. Considerazioni in margine al process Sofri, Einaudi, 1991, n.ed. Feltrinelli, 2006
• Miti emblemi spie. Morfologia e storia, Einaudi, 1986, n.ed. 2000
• Jean Fouquet. Portrait del buffone gonella, Franco Cosimo Panini, 1996
• Occhiacci di legno. Nove riflessioni sulla distanza, Feltrinelli, 1998 Premio Viareggio
• Istorie, retorică și dovadă. Prelegerile Menachem Stern Ierusalim. Londra-Hannover, 1999.  (engleză)
• Rapporti di forza. Storia, retorica, prova, Feltrinelli, 2000
• Prefazione a Aldo Pettenella, Storie euganee, a cura di Francesco Selmin, Cierre, 2002
• Nessuna isola e un'isola. Quattro sguardi sulla letteratura inglese, Feltrinelli, 2002
• Un dialogo, cu Vittorio Foa, Feltrinelli, 2003
• Curatela (con Emanuela Scribano) di Conversazioni per Alberto Gajano, Pisa: Ets, 2005
• Il filo e le trace. Vero falso finto, Feltrinelli, 2006
• Paura, reverenza, terrore. Rileggere Hobbes oggi, Monte Università Parma, 2008
• Curatela di Cesare Pavese, Felice Balbo și Natalia Ginzburg, Lettere a Ludovica, Archinto, 2008

În rusă

• Imaginea covenului vrăjitoarelor și originile sale // Ulise. Omul în istorie. 1990. - M., 1990. - S. 132-146
• Brânză și viermi. O imagine a lumii a unui morar care a trăit în secolul al XVI-lea. — M.: ROSSPEN , 2000. — 272 p.
• Mituri - embleme - semne. Morfologie și istorie. - M .: Editura nouă, 2004. - 348 p.
• Latitudini, sclavi și Biblia: experiența microistoriei // New Literary Review 2004, nr. 65
• Strangement: The Background to a Literary Device // New Literary Review 2006, nr. 80
• Ghicitoarea lui Pierrot: Piero della Francesco. - M .: New Literary Review, 2019 - 216 p.
• Judecător și istoric: Reflecții la marginile procesului Sofri. - M .: New Literary Review, 2021 - 208 p.

Note

1. ↑ Istoricul membrilor APS . Preluat la 17 august 2020. Arhivat din original la 8 februarie 2022. (nedefinit)
2. ↑ „Istoria nu este o cetate, ci un spațiu deschis pentru discuții”. Interviu cu Carlo Ginzburg . Consultat la 12 noiembrie 2011. Arhivat din original la 25 ianuarie 2012. (nedefinit)
3. ↑ Prefață la ediția rusă / Ginzburg K. Mituri - embleme - semne. Morfologie și istorie. - M .: Editura nouă, 2004. - S. 8
4. ↑ Kudryavtsev O. F. Carlo Ginzburg și cartea sa / Ginzburg K. Cheese and worms. — M.: ROSSPEN, 2000. — S. 6
5. ↑ 1 2 3 Kudryavtsev O. F. Carlo Ginzburg și cartea sa / Ginzburg K. Cheese and worms. — M.: ROSSPEN, 2000. — S. 7
6. ↑ Kudryavtsev O. F. Carlo Ginzburg și cartea sa / Ginzburg K. Cheese and worms. — M.: ROSSPEN, 2000. — P. 9
7. ↑ 1 2 Kozlov S. L. Un anumit mod de a face știință: Carlo Ginzburg / Ginzburg K. Mituri - embleme - semne. Morfologie și istorie. - M .: Editura nouă, 2004. - S. 321-322

Referințe și literatură

• Kozlov S. L. Manifestul metodologic al lui Carlo Ginzburg // OZN. 1994. nr 8.
• Koposov N. Diavolul în detalii (Despre cartea lui Carlo Ginzburg „Mituri – Embleme – Semne”) // „OZN” 2004, nr. 65
• Staff I. Carlo Ginzburg, sau paradigma condamnat // Otechestvennye zapiski . 2006. Nr. 2.

• „Istoria nu este o fortăreață, ci un spațiu deschis pentru discuții”. Interviu cu Carlo Ginzburg // Polit.ru
• „Minciunile publice despre trecut sunt pornografie.” Istoricul Carlo Ginzburg vorbește despre „manualul unic” și „noul puritanism” // Meduza

Site-uri tematice	RKDartisti
Dicționare și enciclopedii	mare danez Mare catalană Un norvegian grozav Italiană Treccani Universalis
În cataloagele bibliografice BIBSYS: 90098024 BNC : a11535246 BNE : XX1042177 BNF : 11904997h CiNii : DA0011990X CONOR : 7676003 GND : 12096967X ICCU : CFIV011720 ISNI : 0000 0001 0930 7752 J9U : 987007261749005171 LCCN : n80005406 LNB : 000053850 NDL : 00440975 NKC : jn20001227303 NLG : 193449 NLP : A11058808 NSK : 000023171 NTA : 068363621 NUKAT : n97037443 , n2006092418 PTBNP : 34751 LIBRIS : 53hlpcvp0b9kfd2 SUDOC : 026892251 VcBA : 495/113241 VIAF : 108148905 WorldCat VIAF : 108148905