Keratinocite

Keratinocitele sunt principalele celule ale epidermei pielii umane (alcătuiesc aproximativ 90% din toate celulele epidermice) [1] . Conținut în stratul cornos bazal, spinos, granular, strălucitor al epidermei.

Keratinocite în diferite straturi ale epidermei

• Stratul bazal al epidermei conține un număr mare de keratinocite, precum și celule stem care se pot diferenția în keratinocite, datorită cărora are loc regenerarea epidermei. În acest strat, nucleii keratinocitelor sunt destul de mari. Citoplasma keratinocitelor conține granule cu melanină, pe care le primesc de la melanocite .

Keratinocitele sunt interconectate prin intermediul desmozomilor , care oferă rezistență mecanică, și contactelor intercelulare , care realizează transmiterea semnalului și transportul de substanțe între celule. Keratinocitele sunt atașate de membrana bazală prin hemidesmozomi [2] .

• În stratul spinos al epidermei din citoplasma keratinocitelor, sinteza keratinei , care formează filamente intermediare , este îmbunătățită . De asemenea, conține keratinozomi sau granule lamelare (granule Odland). Sunt limitate de o membrană și conțin diverse lipide (ceramidă etc.). Granulele, fiind eliberate în spațiul intercelular, conferă pielii hidrofobicitate, prevenind pierderea de umiditate.

• Stratul granular al epidermei conține, de asemenea, un număr mare de granule lamelare în interiorul keratinocitelor . Conținutul lor, părăsind celulele prin exocitoză , formează o substanță de cimentare, care previne și deshidratarea pielii. Keratinocitele din acest strat sintetizează diverse proteine.

• În stratul strălucitor al epidermei din keratinocite, nucleul, organele celulare și desmozomii care leagă keratinocitele între ele sunt aproape complet distruse. Cu toate acestea, în locul lor, există o substanță de cimentare care leagă keratinocitele între ele. In interiorul keratinocitelor se afla un numar mare de fibrile de keratina care dau putere epidermei .

• În stratul cornos al epidermei , keratinocitele se diferențiază în solzi cornoase care conțin proteina keratolinină și fibrile de keratină. Solzii excitați sunt cheratinocite moarte. Ele sunt interconectate prin intermediul unei substanțe de cimentare intercelulară. Solzii excitați se desprind în mod normal, fiind înlocuiți cu alții noi.

Funcțiile keratinocitelor

Una dintre funcțiile principale ale keratinocitelor este structurală. Ele formează o barieră care împiedică pătrunderea paraziților (virusuri, bacterii și alte microorganisme) din mediul extern. De asemenea, această barieră protejează împotriva radiațiilor solare , căldurii și deshidratării. Când microorganismele virulente invadează stratul superior al epidermei , keratinocitele declanșează un răspuns prin sintetizarea mediatorilor proinflamatori (chemokine, citokine) care „atrag” leucocitele la locul infecției. Keratinocitele sintetizează, de asemenea, diverse proteine ​​structurale ( keratina , involucrină , keratolină , loricrin filagrina , transglutaminaza , etc.) care asigură protecția mecanică a pielii [3] .

Interacțiunea cu alte celule

În epidermă, keratinocitele sunt asociate între ele și cu alte tipuri de celule, cum ar fi melanocitele și celulele Langerhans . Pe lângă sinteza mediatorilor inflamatori, keratinocitele sintetizează și peptide antimicrobiene specifice. Melanocitele din epidermă au mai multe procese de conectare cu keratinocitele. Recepția melanozomilor din melanocite oferă protecție pielii împotriva radiațiilor ultraviolete . Melanina melanocitelor și keratinocitelor își protejează și propriul ADN de radiațiile ultraviolete [4] .

Rol în vindecarea rănilor

Când pielea este deteriorată, keratinocitele se divid și migrează în zona rănită, ceea ce asigură vindecarea (epitelizarea) rănii. În primul rând, noi cheratinocite sunt mobilizate din zona foliculului de păr. Aceste keratinocite, totuși, mor ulterior. Keratinocitele sunt apoi recrutate direct din epidermă. Aceste keratinocite epidermice formează atât epiderma, cât și noi foliculi. [5] [6]

Patologii

În unele tipuri de boli de piele, în organism sunt produși anticorpi împotriva proteinelor desmozomale, desmozomii sunt distruși și există o încălcare a interacțiunii moleculelor de adeziune (conținute pe suprafața keratinocitelor) cu receptorii limfocitar . Acest lucru duce la slăbirea epiteliului , scurgerea lichidului tisular prin acesta și formarea de vezicule. Este, de asemenea, posibilă o patologie asociată cu o încălcare a sintezei peptidelor antimicrobiene (în dermatita atopică ) Acest lucru poate duce la o susceptibilitate crescută a pielii la diferite infecții și la o inflamație frecventă de la iritanți care în mod normal nu ar provoca o astfel de reacție [7] .

Vezi și

• Piele
• Epidermă
• Melanocite
• celule Langerhans
• Granule lamelare

Note

1. ↑ McGrath JA; Eady RJ; Papa FM. Anatomia și organizarea pielii umane // Rook's Textbook of Dermatology / Burns T; Breathnach S; CoxN; Griffith C.. - al 7-lea. - Editura Blackwell , 2004. - P. 4190. - ISBN 978-0-632-06429-8 . - doi : 10.1002/9780470750520.ch3 . (link indisponibil)  
2. ↑ Houben E., De Paepe K., Rogiers V.  A keratinocyte's course of life  // Farmacologia și fiziologia pielii : jurnal. - 2007. - Vol. 20 , nr. 3 . - P. 122-132 . - doi : 10.1159/000098163 . — PMID 17191035 .
3. ↑ Gilbert, Scott F. Epiderma și originea structurilor cutanate. // Biologia dezvoltării . — Asociații Sinauer, 2000. - ISBN 978-0878932436 . . — „De-a lungul vieții, celulele keratinizate moarte ale stratului cornificat sunt vărsate (oamenii pierd aproximativ 1,5 grame din aceste celule în fiecare zi*) și sunt înlocuite cu celule noi, a căror sursă o constituie celulele mitotice ale stratului malpighian. Celulele pigmentare (melanocitele) din creasta neurală se află, de asemenea, în stratul Malpighian, unde își transferă sacii pigmentari (melanozomi) către keratinocitele în curs de dezvoltare.”
4. ↑ Brenner M; Audierea V.J. Rolul protector al melaninei împotriva daunelor UV în pielea umană  //  Fotochimie și fotobiologie  : jurnal. — Vol. 84 , nr. 3 . - P. 539-549 . - doi : 10.1111/j.1751-1097.2007.00226.x . — PMID 18435612 .
5. ↑ Ito, M; Liu, Y; Yang, Z; Nguyen, J; Liang, F; Morris, RJ; Cotsarelis, G. Celulele stem din umflarea foliculului de păr contribuie la repararea rănilor, dar nu la homeostazia epidermei  // Nature Medicine  : journal  . - 2005. - Vol. 11 , nr. 12 . - P. 1351-1354 . - doi : 10.1038/nm1328 . — PMID 16288281 .
6. ↑ Claudinot, S; Nicolae, M; Oshima, H; Rochat, A; Barrandon, Y. Reînnoirea pe termen lung a foliculilor de păr din celule stem multipotente clonogene  (engleză)  // Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America  : journal. - 2005. - Vol. 102 , nr. 41 . - P. 14677-14682 . - doi : 10.1073/pnas.0507250102 . — PMID 16203973 .
7. ↑ James W., Berger T., Elston D. Andrews' Diseases of the Skin : Clinical Dermatology  . — al 10-lea. - Saunders, 2005. - P. 5-6. - ISBN 978-0-7216-2921-6 . Copie arhivată (link indisponibil) . Consultat la 5 noiembrie 2017. Arhivat din original la 11 octombrie 2010. (nedefinit) 

Dicționare și enciclopedii	Britannica (online)