| Clari sau promisiunea căsătoriei | |
|---|---|
| Clari sau la promise de mariage | |
| Clari, al treilea costum pentru Mademoiselle Bigottini | |
| Compozitor | Rodolphe Kreuzer |
| Coregraf | Louis Milon |
| Scenografie |
decoruri de Pierre Ciceri , costume de Auguste-Simeon Garnret |
| Numărul de acțiuni | 3 |
| Prima producție | 19 iunie 1820 |
| Locul primei spectacole | Teatrul Favard , Paris |
| Fișiere media la Wikimedia Commons | |
„Clari, sau promisiunea căsătoriei” ( fr. Clari ou la promesse de mariage ) este un balet în trei acte - pantomimă al coregrafului Louis Milon pe muzica lui Rodolphe Kreutzer . Premiera spectacolului conceput de Pierre Ciceri cu costume de Auguste-Siméon Garnret a avut loc la 19 iunie 1820 la Opera din Paris (la acea vreme - Academia Regală de Muzică), pe scena primului teatru Favard [* 1 ] . Emilia Bigottini ( Clary ) și Albert ( Ducele de Mevilla ) au interpretat rolurile principale . Pas de trois al comedianților ambulanți au fost dansați de Antoine Paul , Fanny Bias și Liz Noblet . La 6 septembrie 1822 , Amélie Legalois [1] și-a făcut debutul în balet .
Clari este ultima reprezentație a lui Milon la Opera din Paris. Deși spectacolul a fost unul dintre cele mai populare balete ale coregrafului, alături de Nina ( 1813 ) și Carnaval in Venice ( 1816 ), mai târziu directorul Operei Louis Veron a susținut în memoriile sale că nu a fost un succes financiar:
... baletele care reproduc actiunea unei drame nu pot conta pe un mare succes. Am examinat veniturile producțiilor anterioare și am văzut că cele mai de succes dintre balete au fost Plasele lui Vulcan și Flora și Zephyr . Baletele Clari, Alfred cel Mare , Manon Lescaut și La sonnambula , în limbajul teatrului, nu au făcut niciodată bani. Spectatorul cere în balet, în primul rând, muzică diversă și incitantă, costume noi și distractive, peisaje contrastante, surprize, schimbări pure [* 2] , acțiune simplă, ușoară și de înțeles, dar una în care dansul să curgă firesc din situații.