Kozlov, Pavel Alekseevici

Pavel Alekseevici Kozlov
Data nașterii 23 martie ( 4 aprilie ) , 1841( 04.04.1841 )
Locul nașterii Moscova
Data mortii 15 (27) martie 1891 (49 de ani)( 27.03.1891 )
Un loc al morții Moscova
Cetățenie (cetățenie)
Ocupaţie poet , traducător , compozitor
Lucrează pe site-ul Lib.ru
Logo Wikisource Lucrează la Wikisource

Pavel Alekseevich Kozlov ( 23 martie [ 4 aprilie ]  , 1841 , Moscova  - 15 martie  [27],  1891 , ibid) - poet, traducător și compozitor rus. Nepotul lui P. F. Kozlov .

Biografie

Născut într-o familie nobilă de căpitan de stat major Alexei Pavlovich Kozlov (17.03.1813 - până în 1877) și verișoara sa a doua Praskovya Andreevna Priklonskaya (1817-1878), moștenitoarea moșiei Podvyazye . A fost educat la Școala de Ensignes de Gărzi și Junkers de Cavalerie. În 1860 a fost acceptat în serviciul Biroului Special al Ministerului Afacerilor Externe. A experimentat o pasiune furtunoasă pentru o actriță străină în turneu, a părăsit serviciul și a plecat în străinătate. A locuit în Italia , Franța , Germania , Anglia , Spania . S-a întâlnit cu personalități marcante ale științei și culturii. În 1867, după ce s-a întors din străinătate, a slujit sub guvernatorul general de la Varșovia.

S -a luptat într-un duel și a fost rănit. În 1868 a plecat din nou în străinătate. L-a cunoscut pe I. S. Turgheniev și scriitori francezi remarcabili și a început el însuși să se angajeze serios în literatură. Întors în Rusia, a slujit sub guvernatorul general al Vilnei A. L. Potapov , apoi sub guvernatorul general al Moscovei, prințul V. A. Dolgorukov . A primit mai întâi titlurile de junker de cameră (1872), apoi de camerlan .

În ultimii ani ai vieții, deja „condamnat la moarte”, suferind de o sufocare chinuitoare - o consecință a astmului bronșic , Kozlov a continuat să fie interesat de literatură și a dictat scene dintr-o comedie poetică planificată de el din viața înaltei societăți. A fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Donskoy .

Creativitate

A încercat să publice primele sale poezii la mijlocul anilor 1850. Și-a făcut debutul tipărit cu o traducere a „Melodiilor evreiești” a lui Byron în revista Library for Reading (1859; ediție separată - Sankt Petersburg, 1860).

În anii 1870, poeziile lui Kozlov și, în principal, traducerile poetice au fost publicate în Zarya, Vestnik Evropy , Russkiy Vestnik , Ogonyok , World Illustration și alte periodice și au apărut, de asemenea, în ediții separate. Poeziile originale ale lui Kozlov nu se remarcă în niciun fel, dar sunt foarte muzicale: unele dintre romanele sale, de exemplu, „Ai uitat...” („Privindu-se la raza unui apus de soare violet”, muzica de A. A. Oppel ) au câștigat grozav. faimă. Kozlov însuși a scris muzică pentru poezia „Când am știut...” (1880) [1] . În 1884, a fost publicată o colecție în două volume de poezii ale lui Kozlov.

Poeziile lui Alfred de Musset „Salcia” (1873-1884) și „Namuna” (1884) au fost publicate în traducerile lui Kozlov . De asemenea, a tradus tragediile lui William Shakespeare „ Iulius Caesar ” și „ Pericle ”, poeme de Juliusz Słowacki , Władysław Syrokomlya , Jozef Zaleski și alți poeți polonezi.

Traducerile lui Byron („ Manfred ”, „ Don Juan ”, „ Pelerinajul lui Childe Harold ”, primele 3 cântece și „ Beppo ”), plasate inițial în „ Gândirea rusă ”, au fost considerate principalul merit literar . Presa a lăudat în special traducerea completă a lui Don Juan, făcută aproape de original și, în plus , în versuri pur byroniene . Potrivit lui K. Chukovsky , „era o traducere complet corectă, dar atât de slabă încât poporul rus, citind-o, și-a imaginat involuntar pe Byron ca pe un scriitor mediocru al celor mai plictisitoare rime” [3] .

Note

  1. ↑ Kozlov, Pavel Alekseevici . Consultat la 17 mai 2009. Arhivat din original la 2 decembrie 2009.
  2. ↑ Această traducere a primit o recenzie onorifică a Premiului Pușkin (1889).
  3. ↑ K. I. Chukovsky. Lucrări adunate în 15 volume. T. 5. Terra, 2001. S. 216.

Literatură

Link -uri