Comisia Tierkel este o comisie de stat care investighează circumstanțele capturarii de către marina israeliană a navei turcești Mavi Marmara, care navighează sub pavilion comorian , care a încercat să spargă blocada Fâșiei Gaza la 31 mai 2010 .
Numit după președintele său, judecătorul în retragere al Curții Supreme israeliene Yaakov Tirkel .
Comisia a fost creată ca una independentă cu 5 membri, dar deja pe 29 iunie 2010, Yaakov Tirkel a cerut ministrului justiției Yaakov Neeman și prim-ministrului Benjamin Netanyahu să mărească componența comisiei cu două persoane, să-și extindă semnificativ competențele. și dați statutul unui stat unul [1] . La 7 iulie, comisia a primit statutul de stat [2] , iar la jumătatea lunii iulie 2010, comisia juridică a fost completată cu doi noi membri. Acesta a inclus fostul diplomat și director general al Ministerului Afacerilor Externe Reuven Merhav și profesorul de drept de la Universitatea Tel Aviv Miguel Deutsch . [3] .
Președintele ComisieiComisia este însărcinată cu un studiu amănunțit al tuturor aspectelor operațiunii de reținere a navei turcești - verificarea legalității reținerii navelor flotilei în marea liberă, verificarea legalității impunerii unei blocade navale a Gazei. Dezbracarea si verificarea legalitatii actiunilor organizatorilor tentativei de rupere a blocadei.
Comisia are acces deplin la materialele colectate pentru aceasta de un grup de experți condus de generalul-maior Giora Island. Toate autoritățile publice sunt obligate să ofere deplină cooperare Comisiei. În plus, întrucât comisia este independentă, are autoritatea de a convoca miniștri, șeful Statului Major, precum și prim-ministrul. Decizia asupra formatului audierilor va fi luată de membrii comisiei.
Decret privind numirea unei comisii publice independente care să studieze evenimentele de pe mare din 31 mai 2010.Ministrul Justiției și Procurorul General au transmis Guvernului un decret de numire a unei comisii publice independente, condusă de un judecător onorific al Curții Supreme, Yaakov Terkel, care să studieze evenimentele de pe mare din 31 mai 2010. După discuțiile guvernamentale, acesta s-a hotărât în unanimitate:
1. Numiți o Comisie publică independentă, care va fi prezidată de fostul judecător al Curții Supreme Yaakov Tirkel, pentru a studia măsurile luate de statul Israel pentru a împiedica ajungerea navelor pe țărmurile Fâșiei Gaza la 31 mai 2010 (denumită în continuare Comisia) .
2. Componența Comisiei:
Membrii:
Judecătorul (pensionar) Yaakov Tirkel, președinte
Shabtai Rosen, membru
Amos Horev, membru
Cei doi observatori numiți în cadrul Comisiei sunt enumerați la punctul 3:
3. Având în vedere circumstanțele excepționale ale incidentului, s-a decis numirea a doi experți străini care vor servi ca observatori pentru a participa la audierile și discuțiile Comisiei, deși aceștia nu vor avea un cuvânt de spus în lucrările și concluziile Comisia.
Lord David Trimble, observator
Ken Watkin, observator
(4) Comisia își prezintă constatările privind conformitatea măsurilor prevăzute la alineatul (1) și obiectivele acestora, precum și acțiunile suplimentare întreprinse, cu normele dreptului internațional.
În acest scop, Comisia va lua în considerare următoarele aspecte:
a) studierea stării de securitate în timpul impunerii unei blocade navale a Fâșiei Gaza și a conformității blocadei maritime cu dreptul internațional;
b) conformarea acțiunilor întreprinse de Israel pentru implementarea blocadei navale în incidentul din 31 mai 2010, cu normele dreptului internațional;
c) studierea acțiunilor întreprinse de organizatorii flotilei și participanții acesteia, precum și stabilirea identității acestora.
5. În plus, Comisia va analiza dacă mecanismul de examinare și investigare a plângerilor și reclamațiilor formulate în legătură cu încălcările legii în timpul conflictului armat din Israel în general și în acest incident în special este în conformitate cu obligațiile juridice internaționale ale statul Israel.
6.
a) Comisia poate cere oricărei persoane fizice sau juridice, fie că este israeliană sau străină, să depună mărturie în fața sa sau să furnizeze în alt mod informații cu privire la aspectele pe care Comisia le consideră relevante pentru activitatea sa.
b) Orice organizație guvernamentală va coopera pe deplin cu Comisia și va furniza informațiile și documentele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv prin probe în fața Comisiei.
c) Fără a aduce atingere celor de mai sus la subparagrafele (a) și (b) de mai sus, în legătură cu luarea în considerare a ostilităților prevăzute la paragraful 4 (b) din prezenta rezoluție în legătură cu personalul forțelor armate și al altor forțe de securitate, Comisia va acționează exclusiv în următoarea ordine: va primi cu titlu oneros documentele pe care le solicită și, de asemenea, va putea solicita de la șeful Comitetului Militar de Investigație, împuternicit de șeful Statului Major General al Forțelor de Apărare Israelului, transferul pt. ea studiază rezultatele finale ale investigațiilor operaționale efectuate după incident. Dacă, după examinarea rezultatelor de mai sus, Comisia consideră că este nevoie de investigații mai aprofundate sau mai ample, poate solicita șefului Comitetului de Investigații Militare autorizat de șeful Statului Major General al Forțelor de Apărare Israelului să emită un ordin de supunere spre examinare de către Comisie a rezultatelor activităților de căutare operațională, care vor fi colectate în această situație.
d) Cu toate acestea, fără a aduce atingere celor menționate la paragraful (c), Comisia poate solicita orice informații de la Prim-ministru, Ministrul Apărării, altor miniștri și Șefului Statului Major General, inclusiv prin depunerea mărturii Comisiei.
7. Comisia își va stabili propriul program și metode de lucru. Audierile Comisiei vor fi deschise sau închise, după cum este stabilit de Comisie. Cu toate acestea, Comisia nu va organiza audieri publice dacă astfel de audieri pot reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, a relațiilor externe ale statului sau dacă, în opinia Comisiei, există un alt motiv legitim.
8. Președintele Comisiei poate decide că anumite documente sau anumite informații nu vor fi puse la dispoziția observatorilor dacă consideră că furnizarea acestor informații ar aduce aproape sigur prejudicii semnificative securității naționale sau relațiilor externe ale statului.
9. Comisia poate autoriza specialiști calificați să colecteze materialul necesar pentru activitatea Comisiei și să asiste Comisia în îndeplinirea atribuțiilor sale.
10. La finalizarea lucrărilor sale, Comisia își va prezenta raportul Guvernului prin intermediul primului-ministru.
11. Comisia își va publica raportul la scurt timp după transmiterea acestuia către Guvern. Cu toate acestea, acele secțiuni ale raportului în privința cărora Comisia este convinsă, după ascultarea avizului organismului împuternicit, că publicarea lor poate cauza prejudicii semnificative securității naționale, relațiilor internaționale, bunăstării sau vieții private a populației, confidențialitatea metodelor operaționale ale persoanei juridice autorizate, nu va fi publicată.
12. La încheierea lucrărilor sale, Comisia va plasa în Arhivele Statului toate procesele-verbale ale ședințelor sale, precum și toate materialele care i-au fost transmise.
13. Ministerul Finanțelor va pune la dispoziție Comisiei un buget pentru angajarea unui personal de asistenți, al cărui cuantum va fi stabilit de Comisie în funcție de nevoile acesteia. În plus, Prim-ministrul va pune la dispoziție Comisiei toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.
14. Guvernul ia act de declarația procurorului general conform căreia, având în vedere interesul public ridicat de a permite Comisiei să afle adevărul, agențiile de aplicare a legii nu vor folosi probele prezentate în fața Comisiei sau în fața persoanelor care vor colecta informații pentru Comisie. ca probă într-o cauză judecătorească.proceduri.
Text original (engleză)[ arataascunde] Ministrul Justiției și Procurorul General au prezentat Guvernului o rezoluție privind numirea unui comitet public independent, condus de judecătorul emerit al Curții Supreme, Yaakov Terkel, care să examineze evenimentele de pe mare din 31 mai 2010. După ce Guvernul a discutat prin rezoluție, a hotărât în unanimitate:1. Să numească o Comisie publică independentă, condusă de fostul judecător al Curții Supreme, Jacob Turkel, care să examineze aspectele prezentate aici referitoare la acțiunile întreprinse de statul Israel pentru a împiedica navele să ajungă pe coasta Fâșiei Gaza la 31 mai. 2010 (denumită în continuare: Comisia).
2. Componența Comisiei:
Membrii:
Justiție (ret.) Jacob Turkel, președinte Shabtai Rosenne, membru Amos Horev, membru
Doi observatori vor fi numiți la Comisie, după cum se detaliază la punctul 3:
3. Având în vedere circumstanțele excepționale ale incidentului, s-a decis numirea a doi experți străini care vor servi ca observatori care vor participa la audierile și deliberările Comisiei, deși aceștia nu vor avea drept de vot în legătură cu procedurile și concluziile Comisiei.
Lord David Trimble, observator Ken Watkin, observator
4. Comisia își va prezenta concluziile cu privire la întrebarea dacă acțiunile prevăzute la alineatul (1) și obiectivele acestora, precum și aspectele suplimentare implicate în acestea, au fost în conformitate cu normele dreptului internațional.
În acest scop, Comisia va aborda următoarele aspecte:
a) Examinarea împrejurărilor de securitate din jurul impunerii blocadei navale pe Fâșia Gaza și a conformității blocadei navale cu normele dreptului internațional.
b) Conformitatea acțiunilor întreprinse de Israel pentru aplicarea blocadei navale în incidentul din 31 mai 2010 cu normele dreptului internațional.
c) Examinarea acțiunilor întreprinse de organizatorii flotilei și participanții acesteia, precum și a identității acestora.
5. În plus, Comisia va examina întrebarea dacă mecanismul de examinare și investigare a plângerilor și reclamațiilor formulate în legătură cu încălcările legilor conflictelor armate, astfel cum au fost efectuate în Israel în general, și așa cum a fost pus în aplicare cu privire la incidentul de față, conformă cu obligațiile statului Israel conform regulilor dreptului internațional.
6.
a) Comisia poate solicita oricărei persoane fizice sau entități, fie că este israeliană sau străină, să depună mărturie în fața sa sau să îi furnizeze informații prin alte mijloace, cu privire la aspectele pe care Comisia le consideră relevante pentru procedurile sale.
b) Fiecare organism guvernamental relevant va coopera pe deplin cu Comisia și va pune la dispoziția Comisiei informațiile și documentele solicitate de aceasta în scopul îndeplinirii funcției sale, inclusiv prin mărturie în fața Comisiei.
c) Fără a aduce atingere celor de mai sus la subsecțiunile (a) și (b), în ceea ce privește acțiunile privind examinarea armatei menționate la paragraful 4(b) din prezenta rezoluție, în ceea ce privește personalul militar și al altor forțe de securitate, Comisia va operează exclusiv în următoarele: va primi spre examinare documentele de care are nevoie și va putea, de asemenea, să solicite șefului Echipei Militare de Investigații împuternicit de șeful Statului Major al IDF să transfere spre revizuire constatările sumare ale investigaţiile operaţionale efectuate în urma incidentului. În cazul în care, după examinarea constatărilor rezumate menționate ale investigațiilor operaționale, Comisia consideră că există necesitatea unor investigații mai aprofundate sau mai ample, va putea solicita șefului echipei militare de investigație autorizat de șeful Statului Major al IDF. să emită un ordin în acest sens și să transfere spre revizuire de către Comisie constatările sumare ale investigațiilor operaționale care urmează să fie adunate în acest context.
d) Cu toate acestea, fără a aduce atingere celor de mai sus la subsecțiunea (c), Comisia poate solicita orice informații de la Prim-ministru, Ministrul Apărării, alți miniștri și șeful de stat major al IDF, inclusiv prin mărturie în fața Comisiei.
7. Comisia își va stabili propriul program și metoda de lucru. Audierile Comisiei vor fi publice sau închise, după cum va fi stabilit de Comisie. Cu toate acestea, Comisia nu va organiza o audiere publică dacă o astfel de audiere ar putea pune în pericol securitatea națională sau relațiile externe ale statului sau dacă, în opinia Comisiei, există un alt motiv legal în acest sens.
8. Președintele Comisiei poate stabili că anumite documente sau anumite informații nu vor fi puse la dispoziția Observatorilor, în cazul în care consideră că dezvăluirea acestor informații este aproape sigură că va aduce prejudicii substanțiale securității naționale sau relațiilor externe ale statului.
(9) Comisia poate autoriza persoane calificate să adune materialul necesar pentru activitatea Comisiei și să asiste Comisia în îndeplinirea sarcinilor sale.
10. La finalizarea lucrărilor sale, Comisia va înainta Guvernului, prin intermediul prim-ministrului, un raport.
11. Comisia își va publica raportul imediat după transmiterea acestuia către Guvern. Cu toate acestea, acele secțiuni ale raportului cu privire la care Comisia este convinsă, după ascultarea avizului organismelor abilitate, că publicarea lor ar putea aduce prejudicii substanțiale securității naționale, relațiilor externe sau bunăstării sau vieții private a unei persoane, sau la metodele operaționale confidențiale ale unei entități autorizate, nu vor fi publicate.
12. La încheierea lucrărilor sale, Comisia va depune în arhiva statului toate procesele-verbale de desfășurare, precum și tot materialul adus în fața acesteia.
13. Ministerul Finanțelor va pune la dispoziție Comisiei un buget pentru angajarea personalului de asistență, a cărui sferă va fi stabilită de Comisie, în conformitate cu nevoile acesteia, stabilite de Comisie. În plus, Biroul Primului Ministru va pune la dispoziție Comisiei toate mijloacele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor sale.
14. Guvernul ia act de declarația procurorului general conform căreia, în lumina interesului public vital de a permite Comisiei să caute adevărul, agențiile de aplicare a legii nu vor folosi mărturiile date în fața Comisiei sau în fața acelor persoane însărcinate cu colectarea. informații pentru Comisie, ca probă într-o procedură judiciară. [opt]
Pe 16 iunie 2010 a avut loc prima ședință a comisiei. Potrivit postului de radio „ Kol Israel ”, a fost o întâlnire tehnică la care membrii comisiei au discutat despre principiile muncii lor viitoare. Întâlnirea a avut loc în ebraică . Traducerea simultană în engleză a fost organizată pentru comoditatea observatorilor străini . [9]
Pe 28 iunie 2010, întâlnirea a fost deschisă presei și a fost difuzată la televizor.
Yaakov Tirkel:
Prin decizia sa, guvernul nu a limitat în niciun fel perioada de timp pentru lucrările comisiei. Cu toate acestea, vreau să notez că vom face tot posibilul pentru a ne finaliza munca cât mai repede posibil.
După cum sa spus jurnaliştilor, activitatea comisiei a fost planificată în trei etape. Prima este mărturia martorilor. În primul rând, comisia a audiat de la prim-ministrul Benjamin Netanyahu . Mai mult, ministrul Apărării Ehud Barak a apărut în fața comisiei . În spatele lui se află șeful Statului Major General al IDF, Gabi Ashkenazi , și alte persoane responsabile.
În următoarea etapă, comisia a primit rezultatele unui control în interiorul armatei din mâinile generalului Rezervei Insulei Giora , sub a cărui conducere se desfășoară această activitate. După un studiu amănunțit al acestora, comisia a susținut a treia etapă - mărturie suplimentară [10] .
Chiar înainte de începerea lucrărilor comisiei, Turcia și președintele PNA, Mahmoud Abbas , și-au exprimat neîncrederea față de ancheta israeliană, spunând că aceasta nu îndeplinește cerințele stabilite de Consiliul de Securitate al ONU. [11] În același timp, ziarul israelian Haaretz , care este în opoziție cu guvernul lui Benjamin Netanyahu , a numit ancheta o „farsă”, punând la îndoială neutralitatea și imparțialitatea acesteia [12] , iar secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a cerut o anchetă independentă și a spus că ancheta israeliană nu va avea recunoaștere internațională [13] .
Raportul comisiei Tierkel a fost publicat pe 23 ianuarie 2011 . Comisia a considerat că Israelul nu a încălcat legea internațională, iar militarii au acționat cu reținere și au încercat să oprească nava care a încălcat blocada fără utilizarea forței. Marina israeliană nu a deschis focul asupra navei, deși, potrivit comisiei, dreptul internațional a permis acest lucru. Comisia consideră că pe puntea Mavi Marmar, soldații israelieni s-au comportat cu reținere și cu o abordare măsurată, spre deosebire de luptătorii IHH, care nu s-au limitat în alegerea mijloacelor. În același timp, comisia a indicat că pe navă nu se afla nicio marfă umanitară, dar era o cantitate mare de arme cu tăiș. [paisprezece]
De asemenea, conform site-ului oficial al Ministerului Afacerilor Externe al Israelului din 29 iunie 2011, Comisia Tierkel a ajuns la următoarele concluzii:
1 . În conformitate cu dreptul internațional, declararea unei blocade maritime permite unui stat parte la un conflict armat să împiedice orice navă care încearcă să încalce blocada să intre în zona interzisă.
2 . Comisia a constatat că guvernul israelian a declarat o blocare navală a Fâșiei Gaza numai din motive de securitate și necesitate militară, cum ar fi nevoia de a preveni intrarea teroriștilor, a armelor și a numerarului în Gaza și pentru a preveni atacurile teroriste din Gaza. Blocada nu a avut scopul de a limita furnizarea de provizii umanitare către Gaza sau de a perturba legăturile comerciale ale economiei din Gaza cu lumea exterioară, deoarece nu exista un port comercial pe coasta fâșiei și nu exista un charter de marfă.
3 . Cu toate acestea, blocada navală este legitimă, chiar și ca parte a strategiei generale israeliene de a lupta împotriva regimului Hamas din Gaza.
Ca răspuns la întrebarea „este blocada navală în concordanță cu normele dreptului internațional”, comisia a constatat că:
1 . Controlul efectiv al Israelului asupra evenimentelor din Fâșia Gaza s-a încheiat odată cu finalizarea „ planului de dezangajare ” în 2005. În consecință, conflictul dintre Israel și regimul de guvernământ Hamas din Gaza este internațional, nu intern.
2 . Ghidul San Remo privind dreptul internațional aplicabil conflictelor armate pe mare (denumit în continuare „Ghidul San Remo”), pregătit de un grup de experți în drept internațional și naval și care este o colecție de reguli și legi moderne ale războiului la pe mare, a definit în secțiunea II ("Metode de război") condiții formale pentru declararea unei blocade navale:
93. Blocada trebuie să fie declarată și notificarea acesteia să fie trimisă tuturor statelor beligerante și neutre.
94. La declararea unei blocade se stabilesc începutul, durata, locația, amploarea și perioada în care navele statelor neutre pot părăsi coasta blocată.
95. Blocada trebuie să fie valabilă. Întrebarea valabilității blocadei este o chestiune de fapt.
96. O forță de blocare poate fi desfășurată la o distanță determinată de cerințele situației militare.
97. O blocada poate fi stabilită și menținută printr-o combinație de metode și mijloace legitime de război.
98. Dacă există motive întemeiate pentru a crede că o navă comercială încalcă blocada, acea navă comercială poate fi sechestrată.
99. Blocada nu ar trebui să blocheze accesul în porturile și coastele statelor neutre.
100. Blocada trebuie aplicată în mod egal instanțelor tuturor statelor.”
După ce a luat în considerare aceste cerințe, comisia a concluzionat că acțiunile Israelului le satisfac pe deplin.
3 . Având în vedere interdicțiile din Manualul de la San Remo privind formele de blocaj maritim al căror singur scop este de a crea o amenințare de foame sau de a împiedica supraviețuirea sau de a cauza pagube excesive populației civile, comisia a luat în considerare implicațiile umanitare ale întregului serie de măsuri restrictive privind circulația mărfurilor și a persoanelor peste granițele sectorului Gaza, înființată de Israel după preluarea fâșiei de către Hamas în 2007. Comisia a constatat că Israelul
a) să ia toate măsurile necesare pentru a preveni foametea în Fâșia Gaza
b) nu interferează cu livrarea către Gaza a materialelor necesare supraviețuirii populației civile
c) nu interferează cu livrarea de medicamente către Gaza, inclusiv pe mare prin portul Ashdod și punctele de control terestre
d) Având în vedere scăderea bruscă a numărului de atacuri cu rachete și mortiere asupra teritoriului israelian de la impunerea blocadei și prevenirea încercărilor Hamas de a-și reface arsenalele și/sau de a ataca Israelul de pe mare, precum și ținând cont și de eforturile Israelului pentru a oferi populației din Gaza provizii umanitare, a concluzionat comisia, că beneficiile militare ale blocadei depășesc cu mult prejudiciul pe care îl provoacă populației civile.
Comisia a respins acuzațiile conform cărora blocada navală a Fâșiei Gaza ar fi fost „pedeapsă colectivă” a populației civile și a indicat că nimeni nu are dreptul de a încălca blocada instituită în conformitate cu legile războiului pe mare, chiar dacă pare lui prea dur în raport cu populația civilă. Comisia a ajuns la concluzia fără echivoc și unanimă:
„Impunerea unei blocade navale a Fâșiei Gaza a fost legală și în concordanță cu dreptul internațional, având în vedere amenințarea la adresa securității Israelului și eforturile guvernului său de a-și îndeplini obligațiile umanitare”. [cincisprezece]