Confirmarea propozițiilor

Confirmarea sentințelor  este procesul de aprobare a unei sentințe de către cea mai înaltă autoritate din curtea militară a Imperiului Rus . Înainte de reformele Miliutin din 1860-1870, funcția de condamnare în instanța militară a fost separată constant de aprobarea acesteia, care a fost lăsată în seama celor mai înalte instanțe judiciare sau organe administrative.

Revizuirea pedepselor era efectuată de comandanții militari în ordinea subordonării, iar legea stabilea în modul cel mai detaliat ce sentințe (după tipul infracțiunilor și poziția oficială a condamnatului) se aprobă fiecare comandant dat și care el supune spre confirmare autorităţilor superioare. În legislația penală militară postreformă, sistemul de confirmare a pedepselor a fost reținut doar în raport cu instanțele inferioare (regimentale); sentințele instanțelor de jurisdicție superioară (sector militar și militar temporar) erau supuse confirmării numai sub formă de anulare. În baza articolului 678 din Regulamentul judiciar militar din 1884, în cazul în care comandantul regimentului nu a găsit posibilă încuviințarea sentinței instanței de regiment sau modificarea acestuia în limitele drepturilor sale, a înaintat cauza, împreună cu opinia sa. , la judecătoria militară. Sentințe ale instanțelor militare de jurisdicție superioară în unele cazuri au fost supuse confirmării:

  1. în timp de război - toate pedepsele la pedeapsa cu moartea, precum și pedepsele la privarea de toate drepturile de proprietate sau la închisoarea într-o cetate în acele cazuri în care a fost anulată depunerea plângerilor și protestelor în casație;
  2. în caz de condamnare în temeiul regulamentului privind măsurile pentru ocrotirea ordinii de stat şi a liniştii publice. În primul caz, dreptul de confirmare aparținea comandantului-șef, precum și comandantului cetății asediate și șefului detașamentului, lipsiți de comunicare cu restul armatei; în al doilea - guvernatorului general, iar în zonele nesubordonate acestora, comandantului trupelor districtului militar (Regulamentul militar-judiciar, art. 678-682 și 1428-1430; Regulamentul privind măsurile de protecție a publicului). ordin, art. 19).

Literatură